1. [MDA2] văduvit, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 320 / V: (reg) ~uit a / Pl: ~iți, ~e / E: văduvi] 1-2 (Pop) Văduv (1-2). 3-4 (Pop) Văduv (4-5). 5 (Fig) Lipsit (de…).
2. [DEXI] văduvit, -ă adj. (pop.) Văduv. • pl. -ți, -te. și (reg.) văduit, -ă adj. /v. văduvi.
3. [DLRLC] VĂDUVIT, -Ă, văduviți, -te, adj. Care a rămas văduv (sau văduvă). Văduvită sa mumă îl crescu cum putu. EMINESCU, N. 40.
4. [DEX '09] VĂDUVI, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv.
5. [MDA2] vădui v vz văduvi
6. [MDA2] văduit2, ~ă a vz văduvit
7. [MDA2] văduvesc, ~ească a [At: PO 133/1 / V: (înv) ~uiesc / Pl: ~ești / E: văduv + -esc] (Rar) 1 Care aparține văduvilor (1). 2 Specific văduvilor (1). 3 De văduv (1). 4 De văduvie (1).
8. [MDA2] văduvi [At: (a. 1652) TDRG / V: (îrg) vădui / Pzi: ~vesc / E: văduv] 1 vi (Pop) A rămâne văduv (2) Si: (reg) a vădăni (1). 2 vtf A lăsa pe cineva văduv (2) Si: (reg) a vădăni (2). 3 vi A duce viață de văduv (1). 4 vi A duce o viață ca de văduv (1). 5 vi (Înv; d. instituții) A rămâne fără titular (ca urmare a decesului acestuia). 6 vt (Fig) A lipsi de ... 7 vr (Reg; d. fete sau despre femei nemăritate; îf vădui) A naște un copil.
9. [DEXI] vădui vb. IV. v. văduvi.
10. [DEXI] văduit, -ă adj. v. văduvit.
11. [DLRLC] VĂDUVI, văduvesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A face să devină văduv, a lăsa văduv (sau văduvă). Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția. NECULUȚĂ, Ț. D. 41. Îndărăt cu potera, Că-ți văduvesc cucoana. MAT. FOLK. 383. ◊ Refl. Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit? BIBICESCU, P. P. 345. ◊ Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi de ceva. Curtea noastră-oi părăsi, Pe mama oi văduvi. BIBICESCU, P. P. 303. 2. Intranz. A rămîne, a deveni văduv (sau văduvă). Văduvind tinerica, Părinții ei o luară. PANN, P. V. II 84. Doamna ta să văduvească, Neamul tău să calicească. ALECSANDRI, P. P. 181. ♦ A trăi în văduvie, a duce viață de văduv. A lăsat.... la ceasul morții ei și cu jurămînt ca împăratul, soțul ei, să nu văduvească. ISPIRESCU, L. 306.
12. [Șăineanu, ed. VI] văduvì v. a rămânea văduv.
13. [Scriban] văduvésc v. tr. (d. văduvă). Fac văduv orĭ văduvă: războĭu văduvise multe femeĭ. Fig. Lipsesc, despoĭ: România șĭ-a reluat provinciile de care era văduvită. V. intr. Trăĭesc văduv: mulțĭ anĭ a văduvit.
14. [DOOM 3] văduvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvesc, 3 sg. văduvește, imperf. 1 văduveam; conj. prez. 1 sg. să văduvesc, 3 să văduvească
15. [DOOM 2] văduvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvesc, imperf. 3 sg. văduvea; conj. prez. 3 să văduvească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL