1. [DEX '09] VÂJII vb. IV v. vâjâi.
2. [MDA2] vâjii v vz vâjâi
3. [DEX '09] VÂJÂI, pers. 3 vâjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjii vb. IV] – Vâj + suf. -âi.
4. [MDA2] văjăi v vz vâjâi
5. [MDA2] văjâi sf vz vâjâi
6. [MDA2] văjii v vz vâjâi
7. [MDA2] vâj1 [At: GHEȚIE, R. M. 494 / V: vâjă av, voj smn / Pl: ~uri sn ~i sm / E: fo] 1 i (Pop; are) Cuvânt care imită sunetul produs de vânt, de curgerea unei ape sau de mișcarea rapidă a unui corp. 2 av (Reg; îe) A se duce (sau a ieși) ~ă A pleca repede. 3 sn (Reg; îe) A face un ~ A efectua o acțiune în mare grabă. 4 sm (Trs; îf voj) Vâltoare (1). 5 sn (Trs; îf voj) Cadă mare (de lemn) în care se storc strugurii și se lasă la fermentat. 6 sn (Reg; îf voj) Tulnic.
8. [MDA2] vâj2 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i / E: ns cf ghiuj] (Reg) 1 Moșneag. 2 (Dep) Ghiuj.
9. [MDA2] vâjă2 av vz vâj1
10. [MDA2] vâjăi v vz vâjâi
11. [MDA2] vâjâi [At: N. COSTIN, LET. II, 61/19 / V: ~jăi, ~jii, (înv) vâșii, vâzâi, vijii, (reg) văjăi, văjâi, ~jei, ~ji, văjii, vijoi, ~jui, vâzăi, vogi, vojai, vojăi, vojeti, voji, vojoi, vojoti, vojui, vujoi / Pzi: vâjâi, ~esc, 3 vâjâie, ~ește / E: vâj1] 1 vi (D. vânt, cursuri rapide de apă, șuvoaie sau d. păduri, arbori mișcați de vânt etc.) A produce un zgomot șuierător (și puternic) caracteristic. 2 vi (Îe) A-i ~ cuiva capul (sau urechile, tâmplele, pex, creierul, auzul) ori a ~ în ureche A avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, din cauza afluxului mărit al sângelui la cap Si: a țiui. 3 vi (Îae) A fi zăpăcit. 4 vi (Îe) A-i ~ (cuiva ceva) prin cap A-i trece (ceva) prin minte. 5 vi (D. corpuri, obiecte etc. care se deplasează, zboară, se învârtesc etc. cu viteză) A produce un zgomot strident, scurt și intens. 6 vi (D. haine) A fâșâi. 7 vi (D. sânge) A pulsa cu violență în artere (dând impresia unui zgomot). 8 vt (Reg; c. i. rufe) A clăti (17). 9 vi (D. zgomote, glasuri etc.) A se auzi tare Si: a răsuna. 10 vtf (Îe) A ~ daraua A marca ritmul cu daireaua (2). 11 vi (Pex; d. spațiul, locul în care se petrec diverse zgomote) A fi străbătut de sunete puternice, prelungi și vibrante Si: a răsuna, a vui (14). 12 vi (Îvp; d. insecte) A bâzâi (1). 13 vi (Reg) A murmura. 14 vi (D. foc sau d. lemnele din foc) A dudui (6). 15 vi (Pex, d. oameni) A se deplasa cu repeziciune (în număr mare). 16 vr (Fam) A se plimba. 17 vr (Fam) A se deplasa în grabă prin mai multe locuri.
12. [MDA2] vâjei v vz vâjâi
13. [MDA2] vâji2 v vz vâjâi
14. [MDA2] vâjui v vz vâjâi
15. [MDA2] vâșii v vz vâjâi
16. [MDA2] vâzăi v vz vâjâi
17. [MDA2] vâzâi v vz vâjâi
18. [MDA2] vijii v vz vâjâi
19. [MDA2] vijoi2 v vz vâjâi
20. [MDA2] vijuti v vz vâjâi
21. [MDA2] voghi v vz vâjâi
22. [MDA2] vogi v vz vâjâi
23. [MDA2] voj3 smn vz vâj1
24. [MDA2] vojăi v vz vâjăi
25. [MDA2] vojeti v vz vâjâi
26. [MDA2] voji v vz vâjâi
27. [MDA2] vojoi3 v vz vâjâi
28. [MDA2] vojoti v vz vâjâi
29. [MDA2] vojui v vz vâjâi
30. [MDA2] vujoi v vz vâjâi
31. [DEXI] vîj2 s.m. (reg.) Moșneag. Ce-i, vîjule, de-ți umblă gura ca o moară stricată? (REBR.). • pl. -i. /cf.ghiuj.
32. [DEXI] vîjii vb. IV. v. vîjîi.
33. [DEXI] vîjîi vb. IV. 1 intr. (despre vînt, cursuri rapide de apă, șuvoaie etc.) A produce un zgomot șuierător (și puternic) caracteristic. Ploaia vîjîia bătînd în ferestrele casei (EMIN.). ◊ Expr. A-i vîjîi cuiva capul (sau urechile, tîmplele, ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sîngelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. A trebuit să aștept puțin pînă să mă poată asculta, căci după privire simțeam că îi vîjîie urechile (CA. PETR.). ♦ (despre sînge) A pulsa cu violență; a zvîcni. 2 intr. (despre corpuri, obiecte etc. care se deplasează, zboară etc. cu viteză) A produce un zgomot strident, scurt și intens. Săgeata vîjîie și se pierde în desișul ierbei care se clatină încet din vîrf (CAR.). 3 intr. (despre zgomote, glasuri etc.) A suna, a se auzi tare; a răsuna. ♦ (despre albine) A bîzîi, a zumzăi. 4 intr. (despre foc sau despre lemnele din foc) A dudui; a țiui. 5 refl. (fam.; despre oameni) A merge, a se deplasa cu repeziciune (în număr mare). Toată ziua s-a vîjîit prin oraș. • prez.ind. vîjîi, -iesc, pers. 3 vîjîie, -iește. și (reg.) vîjii vb. IV. /vîj + -îi.
34. [DEX '98] VÂJÂI, pers. 3 vâjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjii vb. IV.] – Vâj + suf. -âi.
35. [DLRLC] VÎJ2, vîji, s. m. (Regional) Om bătrîn; moșneag, ghiuj. Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36.
36. [DLRLC] VÎJĂI vb. IV v. vîjîi.
37. [DLRLC] VÎJI, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
38. [DLRLC] VÎJII vb. IV v. vîjîi.
39. [DLRLC] VÎJÎI, pers. 3 vijîie și vîjîiește, vb. IV. Intranz. (Și în forma vîjii) 1. (Despre vînt, apă, proiectile sau alte corpuri în mișcare) A produce un zgomot șuierător, prelung, caracteristic (cauzat de aerul pus în mișcare cu forță). Trece vîjîind pe lîngă mine trenul de douăsprezece noaptea. STANCU, D. 320. Boamba neagră școbora cu iuțeală și venea drept spre tunuri, vîjîind. SADOVEANU, O. VI 23. Sub plopii rari apele sună Și plopii rari vîjîie-n vînt. COȘBUC, P. I 64. Dunărea începe să vîjîie mînioasă – e un zbucium și un clocot de valuri dintr-un mal în altul. VLAHUȚĂ, O. AL. I 115. Vin săgeți de pretutindeni Vîjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Incluzînd și ideea de mișcare) Ventilatorul vîjîind nu prididea să absoarbă fumul compact în spirale. C. PETRESCU, C. V. 307. Făt-Frumos vîjiia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul ceriului într-un adînc nevăzut. EMINESCU, N. 23. Paloșu-n vînt vîjiia, De-un zid mare se lovea Și-n derept se întorcea. ALECSANDRI, P. P. 154. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «din» și arătînd instrumentul acțiunii) Pe aripa vijeliei trecu croncănind aspru, vîjîind din aripi și întunecînd lumina ușii, un stol de corbi. SADOVEANU, O. VIII 176. ♦ (Despre sînge) A zvîcni cu violență în artere (dînd impresia unui zgomot). Simți că-i vîjîie sîngele în urechi și avu nevoie de-o rară stăpînire de nervi ca să poată spune... VLAHUȚĂ, O. AL. II 41. ◊ Expr. A-i vîjîi cuiva capul (sau urechile, tîmplele, p. ext. creierul, auzul), se spune cînd cineva are o falsă senzație auditivă de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sîngelui în cazuri de boală sau de enervare. (Cu precizarea, cauzei exterioare care provoacă senzația) Îmi vîjiie creierul de ciocănituri. CARAGIALE, O. VII 160. (Rar) A-i vîjîi cuiva ceva prin cap = a-i trece cuiva o idee rapidă prin minte. Îmi vîjîie fel defel de presupusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. Ne-a vîjîit prin cap bănuiala. I. IONESCU, P. 535. 2. (Despre foc sau lucruri care ard) A țiui, a dudui. Focul vîjîie și huiește. ȘEZ. I 19. Un lemn din foc vîjîie. ib. nr 149. 3. (Despre albine și alte insecte) A bîzîi, a zumzăi. (Atestat în forma vîjăi) Nu vedeai tu crăngi, nu frunză, ci numai flori mîndre ca rujile cele de rusalii, cari miroseau și numai vîjăiau albinele în ele. RETEGANUL, P. IV 69. – Variante: vîjii, vîjăi vb. IV
40. [DLRM] VÎJ2, vîji, s. m. (Reg.) Om bătrîn, moșneag, ghiuj. – Ucr. viži.
41. [DLRM] VÎJI, vîjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se potrivi, a fi pe măsură; (despre oameni) a fi sau a cădea de acord, a se învoi.
42. [Șăineanu, ed. VI] vâj a. Tr. bătrân. [Cf. ghiuj].
43. [Șăineanu, ed. VI] vâjăì v. 1. a urla, vorbind de vânt: vâjăind ca vijelia EM.; 2. a șuiera: mii de bombe vâjăiau AL.; 3. Banat, a bâzâi (de albine). [V. văj!].
44. [Scriban] ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ.
45. [Scriban] 1) vîj m. V. ghĭuj.
46. [Scriban] vîjîĭ, a -í v. intr. (d. vîj. V. fîșîĭ). fac vîj: vîjîĭa vîntu pintre ramurĭ, pintre frînghiile corăbiiĭ, vîjîĭaŭ gloanțele și boambele. Curg în abundanță (Munt.): curge vîjîind. A-țĭ vîjîi urechile, a auzi huĭete fără cauză externă, cum se întîmplă la vre-o boală.
47. [DOOM 3] vâjâi (a ~) vb., ind. prez. 3 vâjâie, imperf. 3 pl. vâjâiau; conj. prez. 3 să vâjâie
48. [DOOM 2] vâjâi (a ~) vb., ind. prez. 3 vâjâie, imperf. 3 sg. vâjâia; conj. prez. 3 să vâjâie
49. [MDO] vîjîi (ind. prez. 3 sg. și pl. vîjîie)
50. [IVO-III] vâjâiu, -jâe 3, -jâiam 1 imp.
51. [DER] vîji (-jesc, -it), vb. refl. – A coincide, a semăna. Origine incertă. Poate de la vîjîi „a urla”, cf. se isbește „se aseamănă”. În Trans.
52. [Argou] vâj, vâjuri s. n. 1. grabă, goană; viteză. 2. petrecere, chef, beție. 3. plimbare; călătorie de agrement.
53. [DRAM 2021] vâj, vâji, s.m. (reg.) Bătrân, moș, moșneag: „Atunci baba îi zice la vâj: Scoală-te, vâjule!” (Bilțiu, 1999: 409). – Cf. ghiuj (Scriban, Șăineanu, MDA).
54. [DRAM 2021] vâjí, v.r. v. văji.
55. [DRAM 2015] vâj, vâji, s.m. – (reg.) Bătrân, moș, moșneag. – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh „bunic”) (Scriban, Șăineanu, MDA).
56. [DRAM 2015] vâji, vb. refl. – v. văji („a se potrivi”).
57. [DRAM] vâj, s.m. – Bătrân, moș, moșneag. (Nu are echivalent feminin). – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh) (MDA).
58. [DRAM] vâji, vb. refl. – v. văji.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL