1. [DEX '09] VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.
2. [MDA2] vulgarizator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~ / E: fr vulgarisateur] 1 smf Persoană care vulgarizează (1) Si: popularizator. 2 smf (Persoană) care banalizează o idee, o teorie, tratând-o unilateral. 3-4 a Care este propriu vulgarizatorului (1-2) Si: vulgarizant (1-2).
3. [DEXI] vulgarizator, -oare s.m., s.f, adj. 1 (Persoană) care vulgarizează, care popularizează o artă, o știință etc. Că acest vulgarizator al agoniilor tragice (IORGA). 2 (Persoană) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze; vulgarizant. • pl -ori, -oare. /<fr. vulgarisateur.
4. [DEX '98] VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă a cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.
5. [DLRLC] VULGARIZATOR, -OARE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează (o știință, o artă etc.). Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grecești. ▭ Că acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kogălniceanu, nit ne dovedește nimic. IORGA, L. II 84. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. Lenin Marx și Engels au dus întotdeauna o luptă intransigentă împotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.
6. [DN] VULGARIZATOR, -OARE s.m. și f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei științe etc. 2. Persoană care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. // adj. Care vulgarizează; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur].
7. [MDN '00] VULGARIZATOR, -OARE s. m. f., adj. 1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință. 2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. (< fr. vultarisateur)
8. [Șăineanu, ed. VI] vulgarizator m. cel ce are talent de a vulgariza.
9. [Scriban] *vulgarizatór, -oáre adj. și s. Care vulgarizează. (Maĭ bine zis popularizator).
10. [DOOM 3] !vulgarizator adj. m., s. m., pl. vulgarizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. vulgarizatoare
11. [DOOM 2] vulgarizator s. m., pl. vulgarizatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL