1. [DEX '09] VITREGI, vitregesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva cu răutate, cu dușmănie; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) de ceva. – Din vitreg.
2. [MDA2] vitregi vt [At: REBREANU I, 231 / Pzi: ~gesc / E: vitreg] 1 A avea față de cineva o atitudine ostilă și nedreaptă Si: a asupri (4), a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni. 2 A priva pe cineva de ceva.
3. [DEXI] vitregi vb. IV. tr. 1 A trata pe cineva cu ostilitate, cu răutate, cu asprime; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) pe cineva de ceva. 2 A lipsi, a priva (pe cineva sau ceva) de... Cercetarea este vitregită de fonduri. • prez. ind. -esc. /vitreg + -i.
4. [DEX '98] VITREGI, vitregesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu răutate, cu dușmănie; a persecuta; a lipsi (pe nedrept) de ceva. – Din vitreg.
5. [DLRLC] VITREGI, vitregesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata cu răutate, cu vrăjmășie; a persecuta. Vitregit de soartă.
6. [DEX '09] VITREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus.
7. [MDA2] vetrigă1 a vz vitreg
8. [MDA2] vitreag, ~ă a vz vitreg
9. [MDA2] vitrec, ~ă a vz vitreg
10. [MDA2] vitreg, ~ă [At: (a. 1652) ap. TDRG / A și: ~reg / V: (pop) ~ec, ~ric, ~rig, (reg) vetrigă, ~reag / Pl: ~egi, ~ege, (reg) ~egi af / E: ml vitricus] 1 a (D. copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, devenind rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2-3 a (Îs tată ~), (îrg) sm Soțul mamei considerat în raport cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a acesteia Si: (îrg) mașter, (înv) mașteh, (reg) bade, bădică, măștihoi, nene, tată (de-)al doilea, tată de salcie, tată de scoarță, tată fiastru. 4-5 a (Îs mamă ~ă), (îrg) sf Soția tatălui considerată în raport cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a acestuia Si: (îrg) maștehă, mașteră, (reg) lele, măștihoaie, măștihucă, mătușă, maică de-a doua oară, mamă bătrână, mamă de-a doua, mamă de salcă, mamă de scoarță, mamă fiastră, mamă priminită, mamă strâmbă. 6-7 a (Îs fiu sau fecior ~), (îrg) sm Fiu din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerat în raport cu părintele vitreg (1) Si: (înv) fiastru. 8 a (Îs) Fiică (sau fată) ~ă Fiică din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu părintele vitreg (1) Si: (înv) fiastră. 9-10 a (Îs frate ~), (înv) sm Fiu din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerat în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați dintr-o nouă căsătorie Si: (reg) bade, bădiță, nene, frate de-al doilea, frate de măștihoi, frate de salcie, frate de scoarță, frate fiastru, frate mașter, frate priminit. 11-12 a (Îs frate ~), (înv) sm Fiu nelegitim considerat în raport cu copiii legitimi ai aceluiași părinte Si: (reg) bade, bădiță, nene, frate de-al doilea, frate de măștihoi, frate de salcie, frate de scoarță, frate fiastru, frate mașter, frate priminit. 13 a (Îs) Soră ~ă Fiică din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați dintr-o nouă căsătorie Si: (reg) soră de-a doua, soră de scoarță, soră fiastră, soră mașteră. 14 a (Îas) Fiică nelegitimă considerată în raport cu copiii legitimi ai aceluiași părinte Si: (reg) soră de-a doua, soră de scoarță, soră fiastră, soră mașteră. 15 a (Pex; d. oameni, guvernări, autorități etc.) Care are o atitudine ostilă și nedreaptă față de cineva Si: asupritor (2), opresiv. 16 a (D. destin) Implacabil. 17 a (Fig; d. împrejurări, condiții etc.) Defavorabil (1).
11. [MDA2] vitric, ~ă a vz vitreg
12. [MDA2] vitrig a vz vitreg
13. [DEXI] vitrec, -ă adj. v. vitreg.
14. [DEXI] vitreg, -ă adj. 1 (despre natura înrudirii reciproce dintre părinți și copii sau a copiilor între ei; în opoz. cu „bun”) Care nu este rudă de sînge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. = ◊ Fiu (sau fecior) vitreg ori fiică (sau fată) vitregă = fiu sau fiică dintr-o căsătorie anterioară a unuia dintre soți, considerați în raport cu tatăl vitreg sau cu mama vitregă. ◊ Frate vitreg = fiu dintr-o căsătorie anterioară a unuia dintre soți, considerați în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați în urma recăsătoririi unuia dintre părinți. Mamă vitregă v. mamă. Părinte vitreg v. părinte. Tată vitreg v. tată. Soră vitregă v. soră. ◊ Compar. (sugerează ideea de răutate, de asprime) Îi bătea de le învinețea carnea pe ei – bătaie de mumă vitregă (POP.). ♦ Fiu neligitim sau fiică nelegitimă considerați în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați dintr-o nouă căsătorie. 2 Fig. (despre oameni sau, ext., despre guverne, autorități etc.) Care are o atitudine răuvoitoare, dușmănoasă, ostilă, nedreaptă față de cineva; vrăjmaș; hain. Multe sînt de făcut într-o țară stricată de atîtea stăpîniri vitrege (VLAH.). 3 Fig. (despre împrejurări, circumstanțe, condiții etc.) Care este nefavorabil, potrivnic. Împrejurările vitrege de atunci nu-l copleșiseră (OPR.). • pl. -gi, -ge. și (pop.) vitrec, -ă, vitrig, -ă adj. /lat. vītricum.
15. [DEXI] vitrig, -ă adj. v. vitreg.
16. [DEX '98] VITREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus.
17. [DLRLC] VITREG, -Ă, vitregi,-e, adj. 1. (Despre copii și părinți, determinînd natura rudeniei lor reciproce) Care nu e rudă de sînge, care a devenit rudă numai printr-o nouă căsătorie a unuia din părinți. Această mamă vitregă... îi apăruse odinioară în copilărie. GALACTION, O. I 144. (În forma vitrig) Această fată bună era horopsită... și de mama cea vitrigă. CREANGĂ, P. 283. ◊ Fig. În ochii lor de fii vitregi nu se mai oglindeau apele și codrii veacurilor dinții. SADOVEANU, N. P. 52. ♦ (Substantivat, f.) Mamă vitregă. Vitrega întrebă pe copii cum au nimerit de s-au întors. ISPIRESCU, L. 334. Doar nu-s vitregă... Ce doresc eu?... Fericirea voastră. ALECSANDRI, T. I 436. ♦ (Despre frați și surori) Care sînt născuți din căsătorii deosebite ale mamei sau ale tatălui. 2. Fig. Dușmănos, ostil, vrăjmaș; hain. O soartă vitregă face ca pulberea multor oameni mari să fie risipită în vînturi. SADOVEANU, E. 104. ◊ (Substantivat) Ce îndreptare se poate aștepta... de la un vitreg... ca acesta? ȚICHINDEAL, F. 387. ♦ Presărat cu obstacole, defavorabil, potrivnic. Condițiile vitrege de viață din țările capitaliste, orînduirea socială a acestor țări intensifică îmbătrînirea rapidă și scurtează viața oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 354, 5/6. – Variantă: vitrig, -ă adj.
18. [DLRLC] VITRIG, -Ă adj. v. vitreg.
19. [Șăineanu, ed. VI] vitreg a. 1. se zice de a doua soție a bărbatului în raport cu copii avuți dela prima nevastă: mamă vitregă; 2. se zice de al doilea bărbat al mamei în raport cu copiii ei: tată vitreg. [Lat. VITRICUS].
20. [Șăineanu, ed. VI] vitregă f. 1. mamă vitregă; 2. fig. mamă denaturată.
21. [Scriban] vítreg (est) și vítrig (est), -ă adj. (lat. vitrĭcus, tată vitreg). Nu natural, ci numaĭ pin căsătorie pin formele legiĭ: tată vitreg, mamă vitregă, copiĭ vitregĭ, frate vitreg (după mamă saŭ după tată). Fig. Fără ĭubire, aspru: guvern vitreg. S. m. și f. Tată vitreg, mamă vitregă, fiică vitregă ș. a. Adv. Fig. A te purta vitreg. V. maștehă.
22. [DOOM 3] vitregi (a ~) (desp. vi-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vitregesc, 3 sg. vitregește, imperf. 1 vitregeam; conj. prez. 1 sg. să vitregesc, 3 să vitregească
23. [DOOM 2] vitregi (a ~) (vi-tre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vitregesc, imperf. 3 sg. vitregea; conj. prez. 3 să vitregească
24. [DOOM 3] vitreg (desp. vi-treg) adj. m., pl. vitregi; f. vitregă, pl. vitrege
25. [DOOM 2] vitreg (vi-treg) adj. m., pl. vitregi; f. vitregă, pl. vitrege
26. [IVO-III] vitreg.
27. [DER] vitreg (-gă), adj. – 1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. – Mamă vitregă. – Frate vitreg. – 2. Contrar, dușman, ostil. – Var. vitrig. Lat. vῑtrĭcus (nu vĭtrĭcus) „tată vitreg” (Cipariu, Gram., 30; Pușcariu 1914; REW 9400), cf. logud. bídrigu, bítricu, calabr. vitrico, alb. vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exactă a vocalei accentuate, cf. Tagliavini, Mélanges N. Roques, III, 255-64; nu se justifică observația lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 și Tiktin, care considerau acest cuvînt drept cultism. Comun în Munt., Mold. și Trans. de N (ALR, I, 254). – Der. vitregie, s. f. (dușmănie, ostilitate, răutate). – Din rom. provine bg. vitrig (Capidan, Raporturile, 230).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL