1. [MDA2] vioșeală sf [At: RUSSO, S. 17 / P: vi-o~ / Pl: ~eli / E: vios + -eală] (Înv) 1-6 Vioiciune (1-6). 7 Bună dispoziție. 8 Expresie vie a ochilor, a fizionomiei.
2. [DEXI] vioșeală s.f. (înv.) Vioiciune; voioșie. • sil vi-o-. /vios + -eală.
3. [DLRLC] VIOȘEALĂ, vioșeli, s. f. (Învechit) Voioșie. (Cu pronunțare regională) În mijlocul vioșălei sale, o mînă neagră îl apucă de mînecă surtucului. RUSSO, S. 17.
4. [DLRM] VIOȘEALĂ, vioșeli, s. f. (Înv.) Voioșie. – Din vioș[ie] + suf. -eală.
5. [Scriban] vioșeálă f., pl. elĭ. Rar. Vioicĭune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL