1. [MDA2] vioitate sf [At: I. IONESCU, D. 362 / P: vi-o-i~ / E: vioi + -itate] (Înv) 1-2 Vioiciune (16-17).
2. [DLRLC] VIOITATE s. f. (Rar) Faptul de a fi viu, bătător la ochi. Covoarele... sînt de o acurateță în desen, de o vioitate în colorit. I. IONESCU, D. 362.
3. [DLRM] VIOITATE s. f. (Rar) Vioiciune. – Din vioi + suf. -(i)tate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL