1. [MDA2] vinăricer sm [At: (a. 1698) IORGA, S. D. V, 346 / V: (înv) ~ner~ / Pl: ~i / E: vinărici1 + -ar] Persoană care percepea vinăriciul1.
2. [DEXI] vinăricer s.m. Persoană care percepea vinăriciul. • pl. -i. /vinărici + -ar.
3. [Scriban] vinăricér m. Vechĭ. Incasator de vinăricĭ.
4. [MDA2] vinericer sm vz vinăricer
5. [DLRLV] VINĂRICER s. m. (ȚR) Persoană care percepea vinăriciul. Să nu să năpăstuiască săracii din încărcăturile ce va îndrăzni să facă vreunul din vinăriceri la scrisul vinăriciului. PRAV. COND. 1780. Etimologie: vinărici + suf. -ar. Vezi și vinărici.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL