1. [MDA2] viclenitor, ~oare sm, a [At: N. COSTIN, L. / V: ~iu / E: vicleni + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) care înșală. 3-4 (Persoană) care complotează. 5-6 (Persoană) care trădează.
2. [DEXI] viclenitor, -oare adj., s.m. (înv.) (Persoană) care înșală, care uneltește, care trădează. • pl. -ori, -oare. /vicleni + -tor.
3. [DLRLC] VICLENITOR, -OARE, viclenitori, -oare, adj. (Învechit, adesea substantivat) (Persoană) care viclenește, care trădează. Viclenitorii voștri acum să găsesc dormind, să cercăm ca doar îi vom supune. DRĂGHICI, R. 290.
4. [DLRM] VICLENITOR, -OARE, viclenitori, -oare, adj. (Înv.) Care viclenește (2). – Din vicleni + suf. -(i)tor.
5. [MDA2] viclenitoriu, ~oare sm, a vz viclenitor
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL