1. [DEX '09] VICIERE, vicieri, s. f. Acțiunea de a (se) vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pr.: -ci-e-] – V. vicia.
2. [MDA2] viciere sf [At: MANOLESCU, I. 35 / P: ~ci-e / V: (înv) vițiare / Pl: ~ri / E: vicia] 1 Alterare a aerului. 2 Poluare a aerului. 3 Corupere (4).
3. [DEXI] viciere s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei. • sil. -ci-e-. pl. -i. /v. vicia.
4. [DLRLC] VICIERE, vicieri, s. f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare.
5. [DN] VICIERE s.f. Acțiunea de a vicia și rezultatul ei; stricare, alterare. [Pron. -ci-e-. < vicia].
6. [DEX '09] VICIA, viciez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (Jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [Pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.
7. [MDA2] vicia [At: COSTINESCU / P: ~ci-a / V: (înv) viția / Pzi: ~iez / E: fr vicier, lat vitiare] 1 vt A altera puritatea aerului (dintr-un spațiu închis) cu mirosuri neplăcute, cu bioxid de carbon provenit din respirație etc. 2 vt A face ca aerul din mediul înconjurător să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc. Si: a polua. 3 vt A deteriora (1). 4 vr (D. aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 6 vt (Fig) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii etc. Si: a corupe (6), a perverti, a strica. 7 vtf (Fig) A face să-și piardă din valoare. 8 vt (Jur) A face ca un act, o clauză etc. să devină defectuoase (determinând anularea).
8. [MDA2] viția v vz vicia
9. [MDA2] vițiare sf vz viciere
10. [MDA2] vițiere sf vz viciere
11. [DEXI] vicia vb. I. tr. 1 (compl. indică aerul din spații închise sau din mediul înconjurător) A altera cu mirosuri neplăcute, cu dioxid de carbon provenit din respirație etc.; a face să devină nociv prin emanații chimice, prin emisii radioactive etc.; a polua. ♦ (refl.; despre aer) A deveni greu respirabil sau nociv din cauza mirosurilor neplăcute, a emanațiilor chimice, a emisiilor radioactive etc. 2 (jur.) A altera substanța, a reduce valoarea de utilizare a probelor sau a lucrării; a altera manifestarea de voință a părților la încheierea actului juridic (determinînd anularea). 3 (compl. indică oameni, colectivități umane, mediul social sau însușiri, deprinderi etc. ale oamenilor) A face să se abată de la linia moralității, a corectitudinii sau a face să se transforme în rău; a corupe, a perverti, a strica. Dorința de avere viciază comportarea oamenilor. 4 Fig. A face să se deterioreze, să se strice. O oarecare silă de artă viciază uneori poeme care încep admirabil (PERP.). • sil. -ci-a. prez.ind. -iez. și (înv.) viția vb. I. /<fr. vicier, lat. vitiare.
12. [DEXI] viția vb. I. v. vicia.
13. [DLRLC] VICIA, videz, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la aer) A strica, a face dăunător pentru respirație. ♦ Fig. A corupe, a deprava, a strica. Lenea viciază moravurile. 2. (Jur., cu privire la acte, dispoziții etc.) A face defectuos (prin nerespectarea anumitor reguli sau prescripții). – Pronunțat: -ci-a.
14. [DN] VICIA vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].
15. [MDN '00] VICIA vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)
16. [Șăineanu, ed. VI] vițià v. 1. a strica: a viția sângele; 2. Jur. a anula: cea mai mică omisiune poate viția un act.
17. [Scriban] *viciéz, V. vițiez.
18. [Scriban] *vițiéz v. tr. (lat. vitiare, fr. vicier). Stric: aer vițiat. Jur. Fac nul, defectuos: cea maĭ mică omisiune poate viția un act. – Și viciez.
19. [DOOM 3] viciere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. vicierii; pl. vicieri
20. [DOOM 2] viciere (-ci-e-) s. f., g.-d. art. vicierii; pl. vicieri
21. [DOOM 3] vicia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. viciez (desp. -ci-ez), 3 viciază, 1 pl. viciem; conj. prez. 1 sg. să viciez, 3 să vicieze; ger. viciind (desp. -ci-ind)
22. [DOOM 2] vicia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 viciază, 1 pl. viciem (-ci-em); ger. viciind (-ci-ind)
23. [MDO] vicia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. viciază, 1 pl. viciem, ger. viciind, part. viciat)
24. [IVO-III] vițiez, -țiază 3, -țieze 3 conj., -țiam 1 imp., -țiind ger., -țiere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL