1. [Scriban] *vezicatoáre și -ătoáre f., pl. orĭ (fr. vésicatoire, „care face să se beșice pelea”, d. lat. vesicare, „a se unfla”, care vine d. vesica, „beșică”. V. beșică). Med. Emplastru care face să se beșice pelea. – Curat rom. ar fi beșicătoare.
2. [DEX '09] VEZICATOR, -OARE, vezicatori, -oare, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce vezicule pe piele; vezicant. – Din fr. vésicatoire.
3. [MDA2] vezicator, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: ~cătoare (Pl și: înv, ~cători) sf, (rar) ~ie a, (înv) vizecătoare sf, vizicatăr sn, vizicatoare, vizicatorie, vizicătoare (Pl și: vizicători) sf / Pl: ~i, ~oare, (înv) ~i sf / E: fr vésicatoire, lat vesicatorius, -a, -um] 1 sf, (rar) sn Plasture îmbibat cu o substanță iritantă care provoacă formarea unor vezicule (4) pe piele și care se folosește ca mijloc terapeutic în anumite boli Si: (înv) vezicatură (1). 2 sf, (rar) sn Substanță iritantă care produce vezicule (4) pe piele și care se folosește ca mijloc terapeutic Si: (înv) vezicatură (2). 3 a Care produce vezicule (4) Si: vezicant (2).
4. [MDA2] vezicatorie a vz vezicator
5. [MDA2] vezicătoare sf vz vezicator
6. [MDA2] vizecătoare sf vz vezicator
7. [MDA2] vizicatăr sn vz vezicator
8. [MDA2] vizicatoare sf vz vezicator
9. [MDA2] vizicatorie sf vz vezicator
10. [MDA2] vizicătoare sf vz vezicator
11. [DEXI] vezicator, -oare adj., s.f. (Substanță, medicament) care determină apariția de vezicule pe piele, provocînd o congestie locală; vezicant. • pl. -ori, -oare. /<fr. vésicatoire.
12. [DEX '98] VEZICATOR, -OARE, vezicatori, -oare, adj. Vezicant. – Din fr. vésicatoire.
13. [DLRLC] VEZICĂTOARE, vezicători, s. f. Nume dat diferitelor substanțe care produc bășicarea pielii și care se folosesc ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. (Atestat în forma vizicatorie) Cîtă frică aveai atuncea, cînd numai o vizicatorie voiem a-ți pune. DRĂGHICI, R. 115. – Variantă: (învechit) vizicatorie, vizicatorii, s. f.
14. [DLRLC] VIZICATORIE s. f. v. vezicătoare.
15. [DLRM] VEZICĂTOARE, vezicători, s. f. Substanță care produce bășicarea pielii și care se folosește ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. – După fr. vésicatoire.
16. [DN] VEZICATOR s.n. Medicament extern care provoacă vezicule pe piele. [< fr. vésicatoire].
17. [MDN '00] VEZICATOR, -OARE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire)
18. [Șăineanu, ed. VI] vezicătoare f. blastru ce produce bășici pe piele (= fr. vésicatoire).
19. [DOOM 3] vezicator2 s. n., pl. vezicatoare
20. [DOOM 3] vezicator1 adj. m., pl. vezicatori; f. sg. și pl. vezicatoare
21. [DOOM 2] vezicator2 s. n., pl. vezicatoare
22. [DOOM 2] vezicator1 adj. m., pl. vezicatori; f. sg. și pl. vezicatoare
23. [IVO-III] vezicătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL