1. [DEX '09] VANDALISM, (2) vandalisme, s. n. 1. Distrugere a unor opere de artă, a unor edificii publice etc. 2. Faptă de vandalism (1). – Din fr. vandalisme.
2. [MDA2] vandalism sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (rar) ~e, (îvr) ~uri / E: fr vandalisme] 1 Comportament violent și distructiv, manifestat gratuit. 2 Distrugere a unor valori culturale, artistice etc. 3 (Pgn) Distrugere sălbatică și nejustificată.
3. [DEXI] vandalism s.n. Atitudine, manifestare, faptă de vandal. ♦ Spec. Distrugere a bunurilor și a valorilor culturale și artistice ale unui popor, ale unui oraș etc.; distrugere barbară, nejustificată. • /<fr. vandalisme.
4. [DEX '98] VANDALISM s. n. Distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor; p. gener. distrugere sălbatică și nejustificată. – Din fr. vandalisme.
5. [DLRLC] VANDALISM s. n. Acțiune de distrugere sălbatică a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor (v. barbar ie ); p. ext. distrugere stupidă, fără rost. Bătrînul își aduse aminte de vandalismul din scrin. D. ZAMFIRESCU, la CADE. Alergă la Galați să vadă cetatea... Vai! și pe aceasta vandalismul o surpă. NEGRUZZI, S. I 203.
6. [DN] VANDALISM s.n. Distrugere a bunurilor și a valorilor culturale ale unui popor, ale unui oraș etc.; distrugere barbară, nejustificată. [Cf. fr. vandalisme].
7. [MDN '00] VANDALISM s. n. distrugere a bunurilor și a valorilor culturale și artistice ale unui popor, oraș etc. (< fr. vandalisme)
8. [Șăineanu, ed. VI] vandalism n. faptă de Vandali: distrugere stupidă a monumentelor artei sau științei.
9. [Scriban] *vandalízm n., pl. e. Purtare de Vandal, distrugere de monumente, de opere de artă și de orĭ-ce lucrare. (Acest cuvînt a fost întrebuințat întîĭa oară de episcopu Embermesnil contra distrugătorilor în timpu mariĭ revoluțiunĭ franceze).
10. [DOOM 3] vandalism s. n., pl. vandalisme
11. [DOOM 2] vandalism s. n., (fapte) pl. vandalisme
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL