1. [DEX '09] UZUFRUCTUAR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier.
2. [MDA2] uzufructuar, ~ă [At: AR (1829), 382/44 / P: ~tu-ar / V: (înv) ~tariu (S și: usufructariu), ~tor sm / S și: usu~ / Pl: ~i, ~e / E: lat usufructuarius, fr usufructuaire] (Jur) 1 smf Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun Si: (îvr) uzufructier. 2 a Care dă numai dreptul de uzufruct asupra unui bun.
3. [CADE] *UZUFRUCTUAR I. adj. ⚖️ 1 Care nu dă decît uzufructul ¶ 2 Care trebue executat de uzufructuar II. II. sm. Care se bucură de un uzufruct [fr. usufructuaire, usufruitier].
4. [DLRLC] UZUFRUCTUAR, uzufructuari, s. m. Persoană (sau instituție) care are uzufructul unui bun. [Țăranii] sînt uzufructuari pe anume cîtimi de pămînt. KOGĂLNICEANU, S. A. 136. – Pronunțat: -tu-ar.
5. [DN] UZUFRUCTUAR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de uzufruct (asupra unui lucru). [Pron. -tu-ar. / cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire].
6. [MDN '00] UZUFRUCTUAR, -Ă s. m. f. deținător al unui drept de uzufruct. (< lat. usufructuarius, după fr. usufruitier)
7. [Șăineanu, ed. VI] uzufructuar a. care dă numai folosința nu și proprietatea. ║ m. cel ce are un uzufruct.
8. [Scriban] *uzufructuár, -ă adj. (lat. usufructuarius). Jur. Care dă numaĭ folosința, nu și proprietatea. S. m. și f. Cel ce are uzufructu.
9. [MDA2] uzufructariu, ~ie smf vz uzufructuar
10. [MDA2] uzufructor sm vz uzufructuar
11. [DOOM 3] uzufructuar (desp. -zu-fruc-tu-ar) s. m., pl. uzufructuari
12. [DOOM 2] uzufructuar (-zu-fruc-tu-ar) s. m., pl. uzufructuari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL