1. [MDA2] uteși v vz oteși1
2. [CADE] ‡UTEȘI = OTEȘI.
3. [MDA2] oteși1 [At: PSALT. HUR. 18v/16 / V: (îrg) ut~ / Pzi: ~șesc și (reg) oteș / E: slv оутѣшити, cf srb utežiti] 1-2 vtr (Îvr) A (se) potoli. 3-4 vtr (Îvr) A (se) alina. 5-6 vtr (Îvr) A (se) mângâia. 7 vr A pierde din intensitate Si: a scădea. 8 vt (Reg) A isprăvi un lucru Si: a termina. 9 vt (Ban; fig) A bate foarte tare.
4. [MDA2] oteși2 vi [At: LEXIC REG. 43 / Pzi: 3 ~șește / E: nct] (Olt; d. iarbă) A răsări.
5. [CADE] ‡OTEȘI (-eșesc) vb. tr. și refl. A (se) potoli, a (se) alina, a (se liniști): e mai bine... pre Turci în locul lor cu alte daruri să-i oteșască (CANT.); lupoaica... aplecîndu-i, țîțele își storcea și de durerile ce trăgea să oteșia (CANT.) [comp. srb. u t e š i t i].
6. [Scriban] oteșésc și uteșésc v. tr. (vsl. sîrb. u-tĭešiti, a mîngîĭa. V. teșesc). Vechĭ. Alin. Azĭ. Cov. (oteșesc). V. intr. Încetez, contenesc, mă potolesc: boala a maĭ oteșit. V. refl. Olt. Moartea s’a oteșit (Șez. 1922, 54). V. ostoĭesc.
7. [Scriban] uteșésc, V. oteșesc.
8. [DER] oteși (-șesc, -it), vb. – A calma, a liniști. – Var. înv. uteși. Sb. utješiti (Tiktin). Înv., numai în Mold
9. [DAR] oteși, pers. 3 sg. oteșește, vb. IV (înv.) 1. a se alina, a conteni, a trece (o boală, un necaz). 2. a isprăvi. 3. a bate. 4. a răsări (iarba).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL