1. [DEX '09] USTURĂTOR, -OARE, usturători, -oare, adj. Care ustură, care produce usturime. ♦ Fig. Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + suf. -ător.
2. [MDA2] usturător, ~oare [At: CORBEA, D. 196r1/10 / Pl: ~i, ~oare / E: ustura + -ător] 1 a Care ustură (1) Si: (rar) usturatec, (înv) usturoi (1), (reg) usturat2 (1), usturăcios. 2-3 av, a (Fig) (într-un mod) care provoacă o suferință morală Si: caustic, incisiv, tăios.
3. [CADE] USTURĂTOR adj. verb. USTURA. Care ustură: durere usturătoare; Ⓕ: vorbă usturătoare; – adv.: începu a răspunde atît de subțire, ~ și pătimaș, încît toate amuțiră (SAD.).
4. [DLRLC] USTURĂTOR, -OARE, usturători, -oare, adj. Care produce usturime, care ustură. [Era] mai bucuros de o rană usturătoare decît de copilăriile și de slăbiciunile reveriei. GALACTION, O. I 197. ◊ Fig. Acuma însă toate parcă erau strînse în cleștele fierbinte ale unei păreri de rău usturătoare. REBREANU, P. S. 164. ♦ Fig. Caustic, tăios, incisiv. Adevărurile usturătoare pe care le azvîrlea poetul în fața dușmanilor poporului au făcut ca aceștia să devină și dușmanii săi. BENIUC, P. 29. ◊ (Adverbial) La vorbele și cîrtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atît de subțire, usturător și pătimaș, încît toate amuțiră. SADOVEANU, O. VIII 223.
5. [DOOM 3] usturător adj. m., pl. usturători; f. sg. și pl. usturătoare
6. [DOOM 2] usturător adj. m., pl. usturători; f. sg. și pl. usturătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL