1. [DEX '09] USTURIME, usturimi, s. f. Senzație dureroasă caracteristică, provocată de o înțepătură, de o arsură, de urzicare, de un miros înțepător etc.; usturătură. – Ustura + suf. -ime.
2. [MDA2] usturime sf [At: VARLAAM, C. 281 / Pl: ~mi / E: ustura + -ime] 1 Senzație dureroasă provocată de o înțepătură, de o arsură, de urzicare etc. Si: (rar) usturătură, (reg) ustureală. 2 (Fig) Asprime a frigului.
3. [CADE] USTURIME sf. Sensație dureroasă pricinuită de o arsură, de urzicare, de o plesnitură cu biciul, de o rană, etc.: și pre sine să vor vedea iarăși într’atît amar și durere și ~ netrecută (VARL.); m’am deșteptat îndată, cuprins de ~ de parcă eram pus pe jăratec (ISP.); i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de ~ și de durere (CRG.); m’am urzicat și nu mai încetează ~a [ustura].
4. [DEX '98] USTURIME, usturimi, s. f. Senzație dureroasă caracteristică, pricinuită de o înțepătură, de o arsură, de urzicare, de un miros înțepător etc.; usturătură. – Ustura + suf. -ime.
5. [DLRLC] USTURIME, usturimi, s. f. Senzație dureroasă caracteristică, pricinuită de o înțepătură, de o arsură, de o lovitură, de un miros înțepător etc. Din cauza usturimii, îl podidesc lacrimile. PAS, Z. I 65. Mitrea sări din culcuș. Țipă ars de usturime. SADOVEANU, M. C. 46. Bieții zmei țipau de usturime în para focului. ISPIRESCU, L. 294.
6. [Șăineanu, ed. VI] usturime f. durere ce ustură.
7. [Scriban] usturíme f. Durere arzătoare pe care țĭ-o cauzează uniĭ ardeĭ, ceapa, usturoĭu, unele acide, arsura de foc ș. a.
8. [DOOM 3] usturime s. f., g.-d. art. usturimii; pl. usturimi
9. [DOOM 2] usturime s. f., g.-d. art. usturimii; pl. usturimi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL