1. [DEX '09] USCĂȚIV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat2 + suf. -iv.
2. [MDA2] uscățiv, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 18r2/27 / Pl: ~i, ~e / E: uscat2 + -iv] 1 (D. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Cu puțină grăsime Si: slab, uscat2 (27), uscăcios (9), (reg) uscățiu (1), costeliv, descărnat. 2 (D. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Uscat2 (28). 3 (Rar; d. alimente) Care este puțin consistent Si: sărăcăcios. 4 (Rar; d. vânt) Care nu aduce precipitații.
3. [CADE] USCĂȚIV adj. Slab, cam uscat: fața lui ~ă și arsă de soare avea un nas coroiat ca un plisc de uliu (I.-GH.); Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic (EMIN.); o femeie ~ă intră pe poartă, cu două doniți mari de apă (DLVR.).
4. [DLRLC] USCĂȚIV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Slab, costeliv. În vreme ce oamenii se frămîntau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său, Costică. REBREANU, R. II 28. Scotoci uscățivul meu călugăr printre hribii rămași în traistă. HOGAȘ, M. N. 119. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. ♦ (Rar, despre plante sau părți ale lor) Fără frunze; gol, uscat. Vîntul tăios... smulgea ultimele frunze moarte, ciocnea ramurile uscățive unele de altele. DUMITRIU, N. 184.
5. [Șăineanu, ed. VI] uscățiv a. cam uscat, înalt și jigărit: uscățiv așa cum este EM.
6. [Scriban] uscățív, -ă adj. (d. uscat). Slab, dar sănătos: om uscățiv.
7. [CADE] USCĂCIOS adj. = USCĂȚIV: ținea de mînă pe un tînăr nalt și ~ (GN.) [uscat].
8. [DOOM 3] uscățiv adj. m., pl. uscățivi; f. uscățivă, pl. uscățive
9. [DOOM 2] uscățiv adj. m., pl. uscățivi; f. uscățivă, pl. uscățive
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL