1. [MDA2] urmatic, ~ă a [At: BARONZI, L. 123 / Pl: ~ici, ~ice / E: urmă + -atic] 1 (Rar) Ultim (1). 2 (Olt; d. copii) Mezin. 3 (Olt; d. oi) Care rămâne în urma turmei.
2. [CADE] ❍URMATIC adj. Olten. (CIAUȘ.) Cel din urmă copil născut, cel mai mic dintre copii, mezin, prîslea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL