1. [MDA2] urcelnic sn [At: DUMITRAȘCU, STR. 5 / Pl: ~ice / E: ns cf urcoi] (Olt; în credințele populare) Gaură prin care iese și intră strigoiul în mormânt.
2. [Scriban] urcélnic n., pl. e (cp. cu urdiniș). Olt. Gaură de ĭeșit dintr’o ascunzătoare: moroĭu avea și urcelnic (Șez. 30, 54, și 34, 32).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL