1. [DEX '09] UNILATERAL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral.
2. [MDA2] unilateral, ~ă [At: MAIORESCU, CR. 11,213 / V: (îvr) ~lăturar / Pl: ~i, ~e / E: fr unilateral, ger unilateral] 1 a (D. facultăți umane, acțiuni, realizări etc.) Orientat într-o singură direcție sau cuprinzând un singur aspect. 2 a (D. oameni) Care se orientează într-o singură direcție. 3 a (D. oameni) Care judecă dintr-un singur punct de vedere. 4 a (Jur) Care angajează sau obligă numai una din părțile contractante. 5 a Care este hotărât (în mod arbitrar) de una dintre părți. 6 a (Bot) Dispus sau situat pe o singură parte. 7 a Care se referă la o singură parte. 8 a Care are loc pe o singură parte. 9 a Care afectează o singură parte a corpului sau a unui organ. 10 a (Pex) Care nu interesează decât pe unul singur (când se referă la două persoane, la două elemente etc.).
3. [CADE] *UNILATERAL adj. 1 🌿 Situat de o singură parte: frunze, spice ~e ¶ 2 Ⓕ Se zice despre un om care vede numai o singură lature a lucrurilor: spirit ~ ¶ 3 ⚖️ Contract ~, contract în care una sau mai multe persoane sînt obligate față de una sau mai multe alte persoane, fără ca să existe o obligațiune și din partea acestora din urmă: o donațiune este un contract ~ [fr.].
4. [DEX '98] UNILATERAL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ Care nu angajează decât una dintre părțile contractante. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral.
5. [DLRLC] UNILATERAL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat într-o singură direcție sau ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe. Hotărîrile luate individual sînt întotdeauna sau aproape întotdeauna unilaterale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. Un sentiment omenesc nu e niciodată unilateral, ci complex și multilateral. GHEREA, ST. CR. I 165.
6. [DN] UNILATERAL, -Ă adj. 1. Așezat pe o singură parte. 2. Care vede numai o singură latură a lucrurilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ♦ (Jur.; despre un contract) Care creează obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre un act juridic) Emanat de la o singură persoană. [< fr. unilatéral, cf. lat. unus – unul, latus – latură].
7. [MDN '00] UNILATERAL, -Ă adj. 1. așezat pe o singură parte. 2. care are în vedere numai o singură latură a lucrărilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ◊ (despre contracte) care creează obligații numai pentru una dintre părți. ◊ (despre un act juridic) emanat de la o singură persoană. (< fr. unilatéral)
8. [Șăineanu, ed. VI] unilateral a. 1. Bot. situat numai pe o parte: flori unilaterale; 2. Jur. contract unilateral, care nu angajează decât pe una din părțile contractante; 3. fig. mărginit într’un singur cerc de idei: om unilateral.
9. [Scriban] *unilaterál, -ă adj. (unu și lateral; fr. unilateral). Bot. Situat pe o singură latură: florĭ unilaterale. Jur. Care obligă numaĭ o parte, un contractant: contract unilateral, donațiunea e o convențiune unilaterală. Fig. Mărginit la un singur cerc de ideĭ, prea specialist: om unilateral. Adv. A trata unilateral o chestiune.
10. [MDA2] unilăturar, ~ă a vz unilateral
11. [Șăineanu, ed. VI] unilateralitate f. fig. caracterul celor unilaterale.
12. [DOOM 3] unilateral adj. m., pl. unilaterali; f. unilaterală, pl. unilaterale
13. [DOOM 2] unilateral adj. m., pl. unilaterali; f. unilaterală, pl. unilaterale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL