1. [DEX '09] UNGHIȘOARĂ, unghișoare, s. f. Unghiuță. – Unghie + suf. -ișoară.
2. [MDA2] unghișoară sf [At: (a. 1508) MIHĂILĂ, D. 169 / Pl: ~re / E: unghie1 + -ișoară] 1-2 (Șhp) Unghie1 (1-2) (mică) Si: unghioară (1-2), unghiuță (1), (reg) unghiță (1-2). 3 (Îe) A(-i) tăia cuiva din (sau, reg, de) – A dezvăța pe cineva de un obicei. (îae) A-i tăia cuiva din pretenții. 5 (Îae) A înfrâna obrăznicia, îndrăzneala cuiva.Boală la vite sau la cai caracterizată de o umflătură deasupra copitei Si: scoică. 8 (Îe) A tăia de (sau din) ~ A vindeca vitele de boala unghiilor printr-o incizie în umflătură și prin curățarea unghiilor. 8 (Buc) Un fel de oscior moale care apare la coada ochilor la vite sau cai și produce orbirea. 9 (Îe) A tăia de ~ A opera de unghișoară (8). 10 (Rar) Umflătură sub limbă.
3. [CADE] UNGHIȘOARĂ (pl. -re) sf. 1 🫀 dim. UNGHIE1: Merge doda pe cărare, Patru mîini, patru picioare, Patruzeci de unghișoare (GOR.), ghicitoare despre „femeia însărcinată” ¶ 2 Bucov. 🐕 Un fel de oscior moale care se face în coada ochilor la vite și care acopere și mănîncă apoi lumina ochilor (MAR.) ¶ 3 🐕 = SCOICĂ2; Ⓕ F: a-i tăia cuiva din ~, a-l pune la locul lui, a-i tăia nasul: Apolon... vru în cele din urmă să-i taie din ~ și să-i arate că nu-și cunoaște lungul nasului (ISP.).
4. [DLRLC] UNGHIȘOARĂ, unghișoare, s. f. 1. Unghiuță. Frumușică mîțîșoară, Cu-a ta mică unghișoară Apără-mă nencetat. ALECSANDRI, T. I 202. ◊ Expr. (Învechit) A tăia cuiva din (rar de) unghișoară = a-i tăia cuiva din pretenții, a pune pe cineva la punct. Apolon nici că-l băga în seamă, dară viindu-i cu greață de atîta cutezare, vru în cele din urmă să-i taie de unghișoară și să-i arate că nu-și cunoaște lungul nasului. ISPIRESCU, U. 109. Își găsește uneltioară Să-i taie de unghișoară. PANN, P. V. III 24. 2. (Popular) Nume dat mai multor boli la vite sau la cai.
5. [Șăineanu, ed. VI] unghișoară f. 1. unghie mică; fam. a tăia cuiva de unghișoară, a-l învăța minte; 2. Med. umflătură sub limbă.
6. [Scriban] unghișoáră f., pl. e. Unghie mică. O boală la vite caracterizată pintr’o unflătură deasupra copiteĭ. (Atuncĭ se obișnuĭește a se spinteca unflătura). Fig. A-ĭ tăia cuĭva din unghișoară, a-l învăța minte ca să se astîmpere, a-l pune cu botu pe labe. V. obricariță.
7. [DOOM 3] unghișoară s. f., g.-d. art. unghișoarei; pl. unghișoare
8. [DOOM 2] unghișoară s. f., g.-d. art. unghișoarei; pl. unghișoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL