1. [DEX '09] ULIȚARNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.
2. [MDA2] ulițarnic, ~ă smf, a [At: MARIAN, NA. 132 /V: ulicer~ a / Pl: ~ici, ~ice / E: uliță + -arnic] (Trs; Mol) 1-2 (Persoană) care bate ulițele (1) Si: (reg) ulicareț (1-2), ulicău, ulițar (1-2), ulițotcă (1-2).
3. [CADE] ❍ULIȚARNIC adj. și sm. Mold. Trans. Care păzește numai ulițele, care bate drumurile, bate-poduri, vagabond: nu-i bine să scoți copilul din casă și să-l duci pe uliță în zi de Duminecă, că se face ~ (PĂC.).
4. [DEX '98] ULIȚARNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.
5. [DLRLC] ULIȚARNIC, -Ă, ulițarnici, -e, adj. Care bate ulițele, căruia îi place să stea mult pe uliță; haimana, ulițar. Nu e bine să se ducă [femeia] nicăiri de acasă, ca să nu se facă copilul ulițarnic. MARIAN, NA. 132.
6. [Scriban] ulițár(nic), -ă adj. (d. uliță). Fam. Căruĭa-ĭ place să stea mult pe uliță: copil ulițarnic.
7. [MDA2] ulicernic, ~ă a vz ulițarnic
8. [DOOM 3] ulițarnic (reg., fam.) adj. m., s. m., pl. ulițarnici; adj. f., s. f. ulițarnică, pl. ulițarnice
9. [DOOM 2] ulițarnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițarnici; adj. f., s. f. ulițarnică, pl. ulițarnice
10. [Argou] ulițarnic, -ă, ulițarnici, -e s. m., s. f. v. ulițar
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL