1. [DEX '09] ȚIVLIC interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. – Onomatopee.
2. [MDA2] țivlic1 i [At: ALEXICI, L. P. 214 / V: țâvil~ / E: fo] (Reg) Cuvânt care imită sunete ascuțite, stridente, produse prin lovirea unor obiecte de metal Si: țânic (3), țuvlic (2).
3. [MDA2] țivlic2 sn vz țiflic
4. [DEX '98] ȚIVLIC interj. (Pop.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trase brusc și cu putere. – Onomatopee.
5. [DLRLC] ȚIVLIC interj. (Popular) Onomatopee care redă zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. Am venit asară la voi Și am prins pe moșu de buric Și a făcut țivlic (Clampa ușii). ȘEZ. VII 81. – Variantă: țuvlic (SBIERA, P. 319, GOROVEI, C. 386) interj.
6. [MDA2] țâvilic i vz țivlic1
7. [MDA2] țiflic sn [At: SCL 1978, 323 / V: țiv~ (Pl: țivlice, țivlicuri), țuf~ / Pl: ? / E: țiflă1 + -ic] (Reg) 1 Țiclău1 (1). 2 (Îf țivlic) Băț scurt, ascuțit la un capăt, cu care se joacă copii, lovindu-l cu alte bețe Si: (reg) popic2. 3 (Îaf) Colțul mai lung al basmalei, atârnând de sub cel mai scurt, când basmaua este legată neglijent. 4 (Îaf) Uvulă. 5 (Îf țuflic) Moț de păr.
8. [MDA2] țuflic2 sn vz țiflic
9. [DLRLC] ȚUVLIC interj. v. țivlic.
10. [DOOM 3] țivlic (reg.) (desp. ți-vlic) interj.
11. [DOOM 2] țivlic (reg.) (ți-vlic) interj.
12. [DAR] țiflic s.n. (reg.) 1. țiflan. 2. colț mai lung al basmalei. 3. omușor. 4. moț de păr.
13. [DAR] țuvlic, țuvlici, s.m. (reg.) 1. huhurez, țiuic. 2. lipitoare. 3. tilincă, țivloaie. 4. (adj.) neastâmpărat, obraznic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL