1. [DEX '09] ȚIPOTI, țipotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate țipete, a țipa1, a striga. – Din țipăt.
2. [MDA2] țipăti v vz țipoti1
3. [MDA2] țipoti1 vi [At: KLEIN, D. 443 / V: (rar) ~păti / Pzi: ~tesc / E: țipa1 + -oti] 1 (Trs; Mar; d. oameni) A țipa1 (1). 2 (Trs; d. copii mici) A plânge tare, țipând Si: (reg) țipuri (2). 3 (Trs) A se văita de durere. 4 (Reg) A chicoti.
4. [MDA2] țipoti2 vi [At: DLR / Pzi: ~tesc / E: ns cf picoti, ațipi] (Reg) A dormita (1).
5. [CADE] ❍ȚIPOTI (-otesc) vb. intr. Trans. (BUD.) A scoate țipete, a țipa, a striga tare: ea venea tot țipotind de supărare (RET.).
6. [DLRLC] ȚIPĂTI vb. IV v. țipoti.
7. [DLRLC] ȚIPOTI, țipotesc, vb. IV. Intranz. A scoate țipete; a țipa, a striga. Iar îți joacă ochii după catrință, prăpăditule, țipotea ascuțit mătușa Ruxandra. C. PETRESCU, R. DR. 240. Copiii pierduți... plîng, țipotesc și se vaietă prin întunerec. MARIAN, NA. 77. – Variantă: țipăti (RETEGANUL, P. II 80) vb. IV.
8. [Scriban] țipotésc v. intr. Trans. Țip mereŭ.
9. [DOOM 3] țipoti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipotesc, 3 sg. țipotește, imperf. 1 țipoteam; conj. prez. 1 sg. să țipotesc, 3 să țipotească
10. [DOOM 2] țipoti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipotesc, imperf. 3 sg. țipotea; conj. prez. 3 să țipotească
11. [DRAM 2021] țipotí, v.i. v. țâpoti.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL