1. [DEX '09] ȚIPIRIG2 s. n. (Pop.) Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. sb. caparika.
2. [DEX '09] ȚIPIRIG1 s. m. (Bot.; reg.) Pipirig. – Cf. pipirig.
3. [MDA2] țipirig1 [At: SCRIBAN, D. 1 362 / V: (reg) ~per~ sm, țeper~ smn (Pl: ~uri), cip~ sm, ciper~ sm / Pl: ? / E: ns cf pipirig] 1 sm Plantă perenă din familia ciperaceelor, înaltă de 50-150 cm, cu frunze reduse la teci și cu spiculețe multiflore, dispuse în inflorescență Si: (reg) păpurică (Schoenoplectus tabernaemontani). 2 sm (Bot; reg) Pipirig (Schoenoplectus lacustris). 3 sm (Bot; reg) Pipirig (Scirpus sylvaticus). 4 sm (Bot; reg) Pipirig (Holoschoenus vulgaris). 5 sm (Bot; reg) Pipiriguț (Heleocharis palustris). 6 sm (Bot; reg) Rugină (Iuncus effusus, conglomeratus, inflexus). 7 sm (Bot; reg) Rogoz (Carex). 8 sf (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia). 9 sm (Reg; prc) Fructul de papură. 10 sm (Olt; îc) ~-cu-flori Crin-de-baltă (Butomus umbellatus). 11 sn (Mun; îf țeperig) Fân subțire pe care îl mănâncă numai caii.
4. [MDA2] țipirig2 sn [At: (a. 1763) IORGA, S. D. X, 16 / V: (îrg) țeper~, (înv) ~per~, (reg) țâp~, țăper~, țaper~ / E: ns cf srb caparika] (Pop) Clorură de amoniu, folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice.
5. [CADE] ȚIPIRIG2, ȚIPERIG2 sbst. 🌿 1 Plantă ierboasă, cu paiul în trei muchii obtuse, cu foile plane, late și de obiceiu mai scurte decît tulpina; face flori de un verde-închis, dispuse în mici spicușoare ovale, numeroase, grupate în glomerule; crește pe lîngă fînețele umede, pe lîngă pîraiele din păduri și pe locuri mlăștinoase; numită și „cipirig” sau „pipirig” (Scirpus silvaticus) (🖼 5141): stătea pe malul unei vălcele pline de țipirig (S.-ALD.) ¶ 2 = PIPIRIG1 ¶ 3 = RUGINĂ5 [comp. lat. cyperus și CIPIRIG, PIPIRIG].
6. [CADE] ȚIPIRIG1, ȚIPERIG1 sbst. 🔬 Sare amoniacală: clorură de amoniu (AzH4Cl) [comp. srb. caparika].
7. [DEX '98] ȚIPIRIG1 s. m. (Bot.; regional) Pipirig. – Cf. pipirig.
8. [DEX '98] ȚIPIRIG2 s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. scr. caparika.
9. [DLRLC] ȚIPIRIG1 s. m. Nume dat mai multor plante cu frunze lungi, cilindrice și cu vîrf înțepător, cu flori mici, verzi, dispuse în spice; crește în jurul bălților și în locuri umede (Scirpus). În bălți pline de țipirig stăteau pînă la piept cai, mestecînd leneș verdeața care plutea în mănunchiuri pe luciu. SADOVEANU, O. III 649.Prin papura verde, prin țipirigul înflorit, strigătul păsărilor de baltă înfiora zarea. DUNĂREANU, CH. 210.
10. [DLRLC] ȚIPIRIG2 s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în diferite reacții chimice etc.).
11. [Scriban] 1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr’un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric și amoniac în volume egale. În ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat de amoniac (AzH4 C1). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.
12. [Scriban] 2) țipiríg, V. pipirig și țăperig (plante).
13. [MDA2] cipering[1] sm vz țipirig
14. [MDA2] ciprig sm vz țipirig
15. [MDA2] țaperig sn vz țipirig2
16. [MDA2] țăperig sn vz țipirig2
17. [MDA2] țâpirig sn vz țipirig2
18. [MDA2] țeperig1 smn vz țipirig1
19. [MDA2] țeperig2 sn vz țipirig2
20. [MDA2] țiperig1 sm vz țipirig1
21. [MDA2] țiperig2 sn vz țipirig2
22. [CADE] ȚEPERIG1, 2 = ȚIPIRIG1, 2.
23. [Șăineanu, ed. VI] țiperig n. numele popular al sării amoniacale. [Origină necunoscută].
24. [Scriban] 1) țăperíg, mineral, V. țipirig.
25. [DOOM 3] țipirig2 (substanță) (pop.) s. n.
26. [DOOM 3] țipirig1 (plantă) s. m.
27. [DOOM 2] țipirig2 (substanță) (pop.) s. n.
28. [DOOM 2] țipirig1 (plantă) s. m.
29. [IVO-III] țipirig, sg.
30. [DER] țipirig s. n. – Amoniac. – Var. țiperig, tăperig. Sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din țeapă cu suf. expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, tăperig), var. a lui pipirig, v. aici mai sus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL