1. [MDA2] țintuță sf [At: JARNIK – BÎRSEANU, D. 267 / Pl: ~țe / E: țintă1 + -uță] (Reg) 1-18 Țintișoară (1-18).
2. [DLRLC] ȚINTUȚĂ, țintuțe, s. f. (Regional) Țintișoară. Și calul ți-l potcovește Cu potcoave de aramă, Cu țintuțe de argint. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 267.
3. [DLRM] ȚINTUȚĂ, țintuțe, s. f. (Reg.) Țintișoară. – Din țintă + suf. -uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL