1. [DEX '09] ȚINTAȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș.
2. [MDA2] țintaș sm [At: DELAVRANCEA, O. II, 106 / A și: (reg) țintaș / Pl: ~i / E: țintă1 + -aș] 1 Persoană care trage la țintă1 (20) Si: ochitor, trăgaci, trăgător, (rar) țintitor (2), (reg) țelaș (1), țeluitor (1). 2 Persoană care trage bine cu arcul sau cu pușca Si: (reg) țelaș (2), țeluitor (2). 3 (Înv; Trs) Țintar (10). 4 (Reg) Bou cu țintă1 (10) în frunte.
3. [DLRLC] ȚINTAȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgaci, trăgător. Iată: ești țintaș bun? CAMILAR, N. II 352. Sînteți trei voinici tineri și sprinteni, tustrei țintași buni, cu arcurile pe după gît, cu cuțitele la brîu. DELAVRANCEA, O. II 106.
4. [DOOM 3] țintaș s. m., pl. țintași
5. [DOOM 2] țintaș s. m., pl. țintași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL