1. [DEX '09] ȚINCAR, țincari, s. m. (Reg.) Copil, țânc. – Ținc2 + suf. -ar.
2. [MDA2] țincar1 sm vz țâncar
3. [MDA2] țincar2 sn [At: ALR II, 5 669/76 / Pl: ~e / E: ținc1 + -ar] (Reg) Clopoțel care se atârnă la gâtul vitelor Si: (reg) țingălău (1).
4. [CADE] ❍ȚINCAR(IU), ȚÎNCARIU sm. Mold. = ȚINC18: să te mărite pe tine cu țîncariul ei? (ALECS.).
5. [DEX '98] ȚINCAR, țincari, s. m. (Reg.; depr.) Copil, țânc. – Ținc2 + suf. -ar.
6. [DLRLC] ȚINCAR, țincari, s. m. (Mold.; cu nuanță depreciativă) Copil, copilandru, țînc. O hotărît... să mă cunune cu Guliță. – Să te mărite pe tine... cu țincarul ei? ALECSANDRI, T. 515.
7. [Șăineanu, ed. VI] țincar m. Mold. fam. băiețandru: să te mărite cu țincarul ei AL.
8. [MDA2] țâncar sm [At: ALECSANDRI, T. 515 / V: țin~ / Pl: ~i / E: țânc2 + -ar] (Mol) 1 Copil. 2 (Mol; dep) Tânăr fără experiență Si: flăcăiandru (1), țângău (2).
9. [Scriban] țîncár m. (d. țînc). Nord. Iron. Țingăŭ.
10. [DOOM 3] țincar (reg.) s. n., pl. țincare
11. [DOOM 2] țincar (reg.) s. m., pl. țincari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL