1. [MDA2] țimiraș sm [At: (a. 1760) IORGA, S. D. XXII, 113 / V: țăm~ / Pl: ~i / E: țimir + -aș] (Înv; Mol; Mun) 1 Persoană în serviciul administrației publice, având însărcinarea să ducă ordine și mesaje sau să însoțească pe călătorii străini Si: (îrg) țimir (6). 2 Curier poștal care purta ca semn distinctiv un coif cu țimir (1).
2. [Scriban] țimiráș m. (ung. cimeres, cu țimir). Vechĭ. Curier postal cu coĭf ornat cu țimir. (VR. 1922, 9, 362).
3. [MDA2] țămiraș sm vz țimiraș
4. [DOOM 3] țimiraș (înv.) s. m., pl. țimirași
5. [DOOM 2] țimiraș (înv.) s. m., pl. țimirași
6. [Onomastic] Țimir/ac -aș v. Ciumăr 3.
7. [DAR] țimiraș, țimirași, s.m. (înv.) curier poștal având coif cu blazon.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL