1. [MDA2] țeruză sf [At: MOLNAR, D. 385/9 / V: (reg) țir~, țar~, ~ujă (Pl: țeruji), ~rău~, cer~[1], cerusă[2] / Pl: ~ze / E: mg ceruza, lat cerussa] 1 (Îrg) Creion. 2 (Trs; Mar; șîs ceruză de piatră, țăruză de ardeață) Un fel de condei cu care scriau copiii pe tăbliță.
2. [MDA2] țaruză sf vz țeruză
3. [MDA2] țerăuză sf vz țeruză
4. [MDA2] țerujă sf vz țeruză
5. [MDA2] țiruză sf vz țeruză
6. [DAR] țeruză, țeruze, s.f. (reg.) creion.
7. [DRAM 2021] țerúză, s.f. v. țăruză („condei”).
8. [DRAM 2015] țeruză, s.f. – v. țăruză („condei”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL