1. [DEX '09] ȚANȚOȘ, -Ă, țanțoși, -e, adj. Semeț, mândru, îngâmfat, fudul; arogant. – Et. nec.
2. [MDA2] țanțoș, ~ă [At: KLEIN, D. 442 / V: (reg) ~țuș / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1-2 a, av Impunător prin aspect, prin ținută etc. Si: fălos1 (3), mândru, (îvp) măreț, (reg) ostru1, țancoș, țunțurliu. 3-4 a, av (Care este) plin de sine, cu purtare sfidătoare Si: fudul, încrezut, îngâmfat, semeț, trufaș, țonțoroi. 5 a Care exprimă mândrie, semeție Si: arogant (2).
3. [CADE] ȚANȚOȘ adj. Fudul, semeț, mîndru și arogant: în mersul lui ~, în îmbrăcămintea lui îngrijită... se vedea omul încîntat de el și de soarta lui (VLAH.); umbletul lui cel ~ și boiul lui semăna a boier mare (ISP.); de atunci, zi cu zi, cocoana se făcea mai aspră și mai ~ă (CAR.); – adv.: Țiganul mergea ~ ca nemișii, cînd aleg deputat (RET.); cucoșul însă mergea ~, iar păsările după dînsul (CRG.).
4. [DEX '98] ȚANȚOȘ, -Ă, țanțoși, -e, adj. Semeț, mândru, îngâmfat, fudul; arogant. – Et. nec.
5. [DLRLC] ȚANȚOȘ, -Ă, țanțoși, -e, adj. Mîndru, semeț, fudul. Căpitanului îi plăcea să meargă oamenii țanțoși, veseli, și să bată talpa la pămînt. SADOVEANU, O. VI 195. Zi cu zi cocoana se făcea mai aspră, mai țanțoșă. CARAGIALE, P. 74. Cucoșul însă mergea țanțoș, iar paserile după dînsul. CREANGĂ, O. A. 161. – Variantă: (regional) țanțuș, -ă (ALECSANDRI, T. 141) adj.
6. [Șăineanu, ed. VI] țanțoș a. mândru și arogant [Cu variantele țonțoroiu, țunțurliu: origină necunoscută].
7. [Scriban] țánțoș, -ă adj. (ung. cincos, șiret, perfid). Mîndru, plin de încredere, îngînfat: un bătăuș țanțoș. Adv. A călca țanțoș.
8. [MDA2] țanțuș, ~ă a, av vz țanțoș
9. [DLRLC] ȚANȚUȘ, -Ă adj. v. țanțoș.
10. [DOOM 3] țanțoș adj. m., pl. țanțoși; f. țanțoșă, art. țanțoșa, pl. țanțoșe
11. [DOOM 2] țanțoș adj. m., pl. țanțoși; f. țanțoșă, art. țanțoșa, pl. țanțoșe
12. [MDO] țanțoș, pl. țanțoși, f. țanțoșă, pl. țanțoșe
13. [DRAM 2021] țánțoș, -ă, țanțoși, -e, adj. Mândru, arogant: „Iară altă dihanie, mai mică de stat, da' tare țanțoșă și cu coada ca o seceră...” (Bilțiu-Dăncuș: 264). – Et. nec. (MDA); din magh. tancos „jucăuș, dansator profesionist” (Frățilă).
14. [DRAM 2015] țanțoș, -ă, țanțoși, -e, adj. – Mândru, arogant: „Iară altă dihanie, mai mică de stat, da’ tare țanțoșă și cu coada ca o seceră...” (Bilțiu-Dăncuș: 264). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA); din magh. tancos „jucăuș, dansator profesionist” (< magh. tanc „dans” + suf. -os) (Frățilă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL