1. [MDA2] tăvălugit sn [At: DR. V, 98 / V: (reg) tăfă~, trăv~ / Pl: (nob) ~uri / E: tăvălugi] Tăvălugire.
2. [DEX '09] TĂVĂLUGI, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul. – Din tăvălug.
3. [MDA2] tăfălugi v vz tăvălugi
4. [MDA2] tăfălugit sn vz tăvălugit
5. [MDA2] tăvăluci v vz tăvălugi
6. [MDA2] tăvălugi vt [At: TDRG / V: ~uci, (reg) tăfă~, trăv~ / Pzi: ~ugesc / E: tăvălug] A trece cu tăvălugul (1) peste arătură sau peste pietrișul unui drum.
7. [MDA2] trăvălugi v vz tăvălugi
8. [MDA2] trăvălugit sn vz tăvălugit
9. [DEX '98] TĂVĂLUGI, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul. – Din tăvălug.
10. [DLRLC] TĂVĂLUCI vb. IV v. tăvălugi.
11. [DLRLC] TĂVĂLUGI, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum cu tăvălugul. -Variantă: tăvăluci vb. IV.
12. [Scriban] tăvălucésc și -gésc v. tr. (d. tăvăluc). Netezesc cu tăvălucu, cilindrez. V. vălătucesc.
13. [DOOM 3] tăvălugi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălugesc, 3 sg. tăvălugește, imperf. 1 tăvălugeam; conj. prez. 1 sg. să tăvălugesc, 3 să tăvălugească
14. [DOOM 2] tăvălugi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălugesc, imperf. 3 sg. tăvălugea; conj. prez. 3 să tăvălugească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL