1. [DEX '09] TĂMĂȘAG s. n. v. tălmășag.
2. [MDA2] tămășag sn [At: PAMFILE, J. I, 13 / V: (reg) tălm~ / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1-3 Glumă1 (1-3).
3. [DEX '09] TĂLMĂȘAG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășag s. n.] – Cf. sb. tamaza.
4. [MDA2] tălmășag sn vz tămășag
5. [DEX '98] TĂLMĂȘAG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășag s. n.] – Cf. scr. tamaza.
6. [DLRLC] TĂLMĂȘAG, tălmășaguri, s. n. (Mold.) Înțeles ascuns, tălmăcire. În mijlocul hohotelor de rîs, provocate de tălmășagul cu șic al negoțului, se desfac cei doi. ȘEZ. I 272.
7. [DOOM 3] tălmășag (reg.) s. n., pl. tălmășaguri
8. [DOOM 2] tălmășag (reg.) s. n., pl. tălmășaguri
9. [DLRLV] TĂMĂȘAG s.n. (Mold.) Glumă; vorbă hazlie. Fiindu cam bolnavă, pohtește să se zăbovască cu tămășagurile lui. B 1774, 38v. S-au vesălit de tămășagurile lui. B 1775, 58r; cf. B 1774, 1v. Variante: tălmășag (B 1774, 1v). Etimologie necunoscută. Vezi și tămășeală.. Cf. m a s c a r a (1), m î n i e c i t u r ă, p e l i v ă n i e, ș a g ă, ș e g a n i e, ș o z i e, t ă m ă ș e a l ă.
10. [DLRLV] TĂLMĂȘAG s.n. v. tămășag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL