1. [DEX '09] TÂRNAȚ, târnațuri, s. n. (Pop.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). [Pl. și: târnațe] – Din magh. tornác.
2. [MDA2] târnaț [At: PO 317/12 / V: (reg) tăr~, ter~, tornanț, tor~, tur~ / Pl: ~uri, (reg) ~e sn, ~i sm / E: mg tornác] 1 sn (Reg) Prispă (închisă cu scânduri, asemenea unui cerdac) Si: foișor, (pop) pridvor. 2 sn (Reg) Loc din fața pragului, unde se șterg picioarele la intrarea în casă. 3 sn (Mar) Acoperiș făcut la intrarea în casă. 4 sn (Reg) Pragul porții. 5 sm (Reg) Fiecare dintre stâlpii de la prispa unei case. 6 sn (Reg) Ogradă.
3. [DEX '98] TÂRNAȚ, târnațe, s. n. (Reg.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). – Din magh. tornác.
4. [MDA2] tărnaț sn vz târnaț
5. [MDA2] ternaț sn vz târnaț
6. [MDA2] tornanț sn vz târnaț
7. [MDA2] tornaț sn vz târnaț
8. [MDA2] turnaț sn vz târnaț
9. [DLRLC] TÎRNAȚ, tîrnațuri, s. n. (Regional) Prispă (uneori închisă cu scînduri ca un cerdac). În unele locuri din Moldova era mai de mult datină de a scoate mortul după îmbrăcare afară pe tîrnaț. MARIAN, Î. 92. Era în tîrnaț (galerie) cu pipa cea lungă. RETEGANUL, P. V. 51. Căsuța micșoară... totdeauna curată, păreții aduceau mult cu albeața omătului; tîrnațul galbăn încingea căsuța. CONTEMPORANUL, VII 481.
10. [Șăineanu, ed. VI] tàrnaț n. Mold. Tr. prispă, balcon. [Ung. TORNÁC, tindă].
11. [Scriban] tîrnáț n., pl. urĭ și e (ung. tornác, tindă). Trans. Pridvor. Mold. Prispă (pe alocurĭ maĭ înaltă de cît prispa obișnuită).
12. [DOOM 3] târnaț (pop.) s. n., pl. târnațuri
13. [DOOM 2] !târnaț (pop.) s. n., pl. târnațuri
14. [DER] tîrnaț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans.
15. [DRAM 2021] târnáț, târnațuri, (tărnaț), s.n. (reg.) Pridvorul casei; prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună; șatră: „Era o casă mare, cu târnaț, cum să fac pă la noi” (Bilțiu, 2007: 215). – Din magh. tornác „cerdac, prispă” (Șăineanu, Scriban, MDA).
16. [DRAM 2015] târnaț, târnațuri, (tărnaț), s.n. – (reg.) Pridvorul casei. Prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună (Șainelic, 1986: 74); șatră (ALRRM, 1971: 251). – Din magh. tornác „cerdac, prispă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).
17. [DRAM] târnaț, -uri, -ă, (tărnaț), s.n. – Pridvorul casei. Prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună (Șainelic 1986: 74); șatră (ALR 1971: 251). – Magh. tornac „cerdac, prispă”, cf. ucr. tornác (DER).
18. [DLRLV] TÎRNAȚ s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Pridvor, foișor; prispă. Porunci în tîrnațul lui Irod să-l pădzească pre el. N. TEST. (1648). În tîrnațele casei Dumnezăului. PS. 1651, 269v. Au vrutu iesi în tîrnațu. MISC. SEC. XVII, 79v. Térnacz. Porticus. $AC, 374; cf. VCC, 39, 88. Etimologie: magh. tornác.
19. [DRAM 2015] tărnaț, s.n. – v. târnaț („pridvorul casei”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL