1. [MDA2] târhălaie sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~lăi / E: ns cf târfăială] (Mol) Gunoi făcut împrejurai său de cel ce mănâncă.
2. [Scriban] tîrhăláĭe f., pl. ăĭ (cp. cu terfelesc). Iașĭ. Toriște, gunoĭ făcut în prejur de cel ce mănîncă (vite, copiĭ).
3. [DAR] târhălaie, târhălăi, s.f. (reg.) gunoi, murdărie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL