1. [MDA2] târgovețesc, ~ească a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ești / E: târgoveț + -esc] (Îvr) 1-2 Privitor la târgoveț (1-2). 3-4 De târgoveț (1-2).
2. [MDA2] târgoveți vr [At: CONTEMPORANUL, IV, 390 / Pzi: ~țesc / E: târgoveț] (Îvr) 2 A-și însuși felul de viață sau de comportare al târgoveților (1-2). 3-4 A se face târgoveț (1-2).
3. [DLRLC] TÎRGOVEȚI, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. Vedeai că nu se tîrgovețise încă. CONTEMPORANUL, IV 390.
4. [DLRM] TÎRGOVEȚI, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. – Din tîrgoveț.
5. [Scriban] 2) tîrgovețésc v. tr. Prefac în tîrgoveț, orășenesc: un țăran tîrgovețit.
6. [Scriban] 1) tîrgovețésc, -eáscă adj. De tîrgoveț, orășenesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL