1. [MDA2] tânăruț, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 91/6 / V: (reg) ~ner~, tin~ / Pl: ~i / E: tânăr + -uț] (Reg; șhp) 1-2 smf Tinerel (1-2). 3-4 a Tinerel (3-4).
2. [MDA2] tâneruț, ~ă a vz tânăruț
3. [MDA2] tinăruț, ~ă a vz tânăruț
4. [DLRLC] TÎNĂRUȚ, -Ă, tînăruți, -e, adj. (Transilv.) Diminutiv al lui tînăr1, tinerel. Lumea toată de pre lume, Ne-a și pus urîte nume... Mie frunză de sălcuță Că-s copilă tînăruță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66.
5. [DLRM] TÎNĂRUȚ, -Ă, tînăruți, -e, adj. (Reg.) Tinerel. – Din tînăr + suf. -uț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL