1. [MDA2] tutuit2, ~ă smf, a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 86 / V: (reg) ~tunit / Pl: ~iți, ~e / E: tutui2] (Mun) 1-2 (Persoană) zăpăcită.
2. [MDA2] tutunit, ~ă a vz tutuit2
3. [Scriban] 1) tutuĭésc și -nésc v. tr. (cp. cu hututuĭ, rătutesc). Vest. Rătutesc, zăpăcesc. V. refl. Mă zăpăcesc. Adj. Tutuit și -nít: caștĭ gura, tutuitule (VR. 1911, 4, 7), tutunitule (ArhO. 1828, 158)!
4. [DAR] tutuit, -ă, tutuiți, -te, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, distras.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL