1. [MDA2] șofel sn [At: ALRT II, 142 / V: (reg) so~ / A și: șof~ / Pl: ~e / E: ns cf ger Schaffel, rom șofei] (Trs) 1 Ciubăr (1). 2 (Reg; îf sofel) Căuș (1).
2. [DAR] șofel, șofele, s.n. (reg.) 1. ciubăr. 2. căuș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL