1. [MDA2] tutoi1 sn [At: PĂCALĂ, M. R. 422 / Pl: ~oaie / E: fo cf tut1] (Trs) 1 Bucium mic făcut din coajă de salcie, mesteacăn sau alun Si: (reg) tuturez (1). 2 Corn din care sună văcarii pentru a scoate vitele la păscut Si: (reg) tuturez (2).
2. [DLRLC] TUTOI, tutoaie, s. n. (Transilv.) Bucium mic. În Ardeal: tutoi, cornul cu care bucină (= buciumă) cînd scot vitele-n ciurdă (cireadă). PAMFILE, I. C. 64.
3. [DLRM] TUTOI, tutoaie, s. n. (Reg.) Bucium mic făcut din scoarță de alun. – Comp. lat. tutulus.
4. [MDA2] țuțoi sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~oaie / E: țuțu + -oaie] (Reg) Leagăn în care se balansează cineva Si: (reg) țițeică1 (4).
5. [DAR] tutoi, tutoaie, s.n. (reg.) bucium mic din coajă de salcie; tuturez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL