1. [MDA2] tumbelechi sn [At: GHICA, S. 322 / V: (înv) tembelic, ~bechi, ~ehi / Pl: ~uri / E: tc dümbelek] (Înv) Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turcești.
2. [Scriban] tumbeléchĭ și -elíc n., pl. urĭ (turc. tümbelekĭ și -ek, d. pers. dümbelek, tobă mică, d. tablek, dim d. tabl, tobă. V. tabulhana). Vechĭ. Un fel de tobă maĭ mică de aramă (principalu instrument al meterhaneleĭ). – Și tumbechĭ (turc. tumbekĭ).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL