1. [DEX '09] TRÂNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândav] – Cf. sb. truntav.
2. [MDA2] trândav2, ~ă [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247/24 / V: (reg) ~ntav, ~dov / A și: (reg) ~dav / Pl: ~i, ~e / E: ns cf srb truntav] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care lucrează încet și în silă Si: leneș, (pop) trândăvit2 (1), (îvr) trândăvos (1), (reg) trând3 (1), trândos2 (1), trânduș (1). 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) căreia îi place să lenevească Si: leneș, (pop) trândăvit2 (2), (îvr) trândăvos (2), (reg) trând3 (2), trândos2 (2), trânduș (2). 5 a (Pop; pex) Lipsit de voiciune. 6 a (Pop) Care exprimă lene. 7 a (Reg; d. oameni) Care este moleșit Si: (reg) toropit1 (1). 8 a (Mol; d. pâine) Care nu este bine coaptă Si: (reg) trând3 (3), trândăvit2 (3), trândos2 (3). 9 a (Reg; d. alimente) Stricat. 10 a (Reg; d. lemne) Umed.
3. [MDA2] trândav1 s [At: TETRAEV. (1574), 117 / Pl: ? / E: ns cf trând1] (Med; înv) Hidropizie.
4. [DEX '98] TRÂNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândav] – Cf. scr. truntav.
5. [Șăineanu, ed. VI] trândav a. care zace fără a fi bolnav. ║ m. om foarte leneș. [Vechiu-rom. și dial. trând, umflătură și trândav = slav. TRÕDU, colică (v. trânji)].
6. [MDA2] trândov, ~ă a vz trândav2
7. [MDA2] trântav, ~ă a vz trândav2
8. [DLRLC] TRÎNDAV, -Ă, trîndavi, -e, adj. (Despre oameni și despre firea lor) Care se mișcă greu, care lucrează încet și în silă, căruia îi place să lenevească; leneș, inactiv. Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu Ochian, moale, trîndav. STANCU, D. 5. Gusturile-mi stătătoare și trîndava-mi fire nu m-au iertat să deviu vînător. ODOBESCU, S. III 13. Al tău duh este trîndav, produce foarte greu. NEGRUZZI, S. II 218. ◊ Fig. Aci, pe vale, curge Siretul; mai încolo, pe un pestriț prundiș, se leagănă trîndava Moldovă. NEGRUZZI, S. I 193. ◊ (Substantivat) E un leneș... și-l ducem la spînzurătoare, ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330. Am să dezbar eu Roma de-un trîndav desfrînat. ALECSANDRI, T. II 301. – Accentuat și: trîndav.
9. [Scriban] trîndav (est) și -áv (vest), -ă adj. (d. trînd; sîrb. trunjav, leneș, truntav, greŭ. V. și trîntor. Cp. cu bobletic). Vechĭ. Idropic. Azĭ. Fig. Foarte leneș, sibarit. – În Cov. trîntav.
10. [DOOM 3] trândav adj. m., pl. trândavi; f. trândavă, pl. trândave
11. [DOOM 2] trândav adj. m., pl. trândavi; f. trândavă, pl. trândave
12. [IVO-III] trândav.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL