Definiție și ce înseamnă trîntai

1. [MDA2] trântai sn [At: TDRG / E: trânti1] (Reg) Trântitură1 (1).

2. [Scriban] trîntáĭ n., pl. ĭurĭ (d. trîntă). Fam. Trîntă strașnică: ĭ-a tras un trîntaĭ de-a duduit pămîntu. (Se poate zice ironic și despre un lucru greŭ răsturnat).

3. [DAR] trântai s.n. (reg.) trântă, lovitură tare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TRÂNDĂVI, trândăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trândăvie, a-și petrece vremea […]
1. [DEX '09] TRÂNDĂVIE s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, […]
1. [DEX '98] TRÂNJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia […]
1. [MDA2] trânjuleț sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i / E: trânji (pll trând1) […]
1. [DEX '09] TRÂNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; […]
1. [DEX '09] TRÂNTI, trântesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca (cu putere) izbind de […]
1. [DEX '09] TRÂNTITURĂ, trântituri, s. f. Trântă, trânteală, izbitură. – Trânti + suf. -itură. […]
1. [DEX '09] TRÂNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro