1. [MDA2] troscăi [At: DDRF / Pzi: ~esc, troscăi, 3 troscăie / E: trosc + -ăi] (Reg) 1 vi A trosni1 (1). 2 vi (Îe) A ~ din gură A vorbi verzi și uscate. 3 vt (îe) A ~ pe cineva A mustra pe cineva.
2. [Șăineanu, ed. VI] troscăì v. a face trosc.
3. [Scriban] tróscăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. trosc; vsl. troskotati, a troscăi, bg. trŭskam, prŭskam, sîrb. praskati, treskati, truskati se, rut. triskati, triskotiti; [fr. craquer]. Cp. cu pleoscăĭ. V. trosnesc, trăsnesc). Fac trosc, pîrîĭ (ca vreascurile cînd le calcĭ).
4. [DAR] troscăi, pers. 3 sg. troscăie, vb. IV (reg.) a pârâi (ca vreascurile călcate).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL