1. [DEX '09] TRABUC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.
2. [MDA2] trabuc sn [At: CARAGIALE, O. II, 106 / V: (înv) ~o / Pl: ~uri / E: it trabuco, ger Trabuko (zigarre)] Țigară de foi.
3. [DLRLC] TRABUC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. Burtă-verde i-a suflat în nas fumul gros al trabucului – fuma țigări de foi cu tutun groaznic. PAS, Z. III 23. Merse un timp alături, molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. V. 267.
4. [DN] TRABUC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco].
5. [MDN '00] TRABUC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko)
6. [MDA2] trabuco sn vz trabuc
7. [Șăineanu, ed. VI] trabuco n. țigară de foi: miroase strașnic a trabuco popular CAR. [it. TRABUCCO].
8. [Scriban] *trabúco n. (cuv. sp. care înseamnă „durdă”). Un fel de țigară de foĭ (de Havana).
9. [DOOM 3] trabuc s. n., pl. trabucuri
10. [DOOM 2] trabuc s. n., pl. trabucuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL