Corect este "bunăvoința." Iată mai multe informații despre acest termen:
- Bunăvoința (substantiv): "Bunăvoința" este forma corectă în limba română și se referă la starea de binevoire, de amabilitate sau de dispoziție prietenoasă față de ceilalți. Acest termen indică o atitudine pozitivă și deschisă față de oameni și se manifestă prin voința de a ajuta, de a fi amabil sau de a fi cooperativ.
Exemplu: "A manifestat bunăvoință față de toți colegii săi."
- Bună voință (varianta greșită): "Bună voință" este o variantă greșită și neacceptată în limba română. Forma corectă este "bunăvoința," cu litera "v" atașată direct de "oința."
Este important să folosiți forma corectă, "bunăvoința," atunci când doriți să vorbiți despre starea de binevoire sau de amabilitate față de ceilalți în limba română.
