1. [DEX '09] SFETNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svetnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĭnikŭ.
2. [MDA2] sfetnic smf [At: COD. VOR.2 34V/1 / V: (înv) ~eat~, sfat~, sveat~, svet~, (îvr) ~eadnic, ~edenic, sveadnic, (reg) ~eșnic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv съвѣтьникъ, свѣтникъ] 1 Înalt demnitar care făcea parte din conducerea țării și avea calitatea oficială de a da sfaturi (1) domnitorului sau conducătorului. 2 Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia conducătorul unei țări în probleme de conducere Si: sfătuitor. 3 (Înv; pex) Conducător (1). 4 (Pfm) Sfătuitor (1). 5 (Fig) Fenomen sau obiect ce dă prilej de a trage învățăminte.
3. [DEX '98] SFETNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svetnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĩnikŭ.
4. [DLRLC] SFETNIC, sfetnici, s. m. (Învechit și arhaizant) Dregător sau boier cu care se sfătuia un domn sau un conducător; (astăzi) cel care sfătuiește, care dă sfaturi (v. sfătuitor). Copilul a adormit în brațele sfetnicului. CARAGIALE, O. III 103. Și însuși împăratul cu sfetnicii săi, văzînd această mare minune, grozav s-au spăriet. CREANGĂ, P. 85. Nu-s rău sfetnic cînd s-atinge de interesele Adelei. ALECSANDRI, T. 1231. ◊ Fig. [Cărțile] ne sînt sfetnici și nu ne contrazic. SADOVEANU, O. VI 443. [Mintea] este un înțelept sfetnic, tocmit să ne dăscălească. CONACHI, P. 281.
5. [Șăineanu, ed. VI] sfetnic m. consilier: sfetnicii Domnului: [Slav. SŬVIETĬNIKŬ].
6. [Scriban] sfétnic m. (vsl. sŭvĭetĭnikŭ, d. sŭvĭetŭ, sfat. V. sfat). Rar azĭ. Consilier, sfătuitor: sfetniciĭ domnuluĭ. – La Moxa și sfátnic (după sfat).
7. [DEX '09] SVETNIC s. m. v. sfetnic.
8. [MDA2] sfatnic2 sm vz sfetnic
9. [MDA2] sfeadnic sm vz sfetnic
10. [MDA2] sfeatnic sm vz sfetnic
11. [MDA2] sfedenic sm vz sfetnic
12. [MDA2] sfeșnic2 sm vz sfetnic
13. [MDA2] sveadnic sm vz sfetnic1
14. [MDA2] sveatnic smf vz sfetnic
15. [MDA2] svetnic1 sm vz sfetnic
16. [Scriban] sfátnic V. sfetnic.
17. [DOOM 3] sfetnic (înv.) s. m., pl. sfetnici
18. [DOOM 2] sfetnic (înv.) s. m., pl. sfetnici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL