1. [MDA2] subțirare sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: supț~ / Pl: ~rări / E: subțira] (Înv) 1 Subțiere (1). 2 (Pex; ccr) Parte subțire (1) a unui corp, a unui obiect.
2. [MDA2] sâbțira[1] v vz subțira
3. [MDA2] subțira vtr [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: sâpț~, supț~ / Pzi: ~rez / E: subțire] 1-2 (Mun) A (se) subția (1-2). 3-4 (Trs; Olt) A (se) subția (9-10). 5-6 (Îvr) A (se) rarefia (1-2).
4. [MDA2] supțira v vz subțira
5. [MDA2] supțirare sf vz subțirare
6. [DLRLC] SUBȚIRA, subțirez, vb. I. Refl. (Rar) A se subția. (Atestat în forma supțira) De trai rău... te-ai supțirat. La TDRG. – Variantă: supțira vb. I.
7. [DLRLC] SUPȚIRA vb. I v. subțira.
8. [Scriban] supțiráre f. Dos. Supțirime.
9. [DAR] subțirare, s.f. (înv.) 1. subțiere, micșorare. 2. parte subțire a unui corp, a unui obiect.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL