1. [DEX '09] SUBSTANTIVAT, -Ă, substantivați, -te, adj. (Despre părți de vorbire care aparțin altei clase gramaticale decât substantivul) Care este întrebuințat cu valoare de substantiv, care a devenit substantiv; substantivizat. – V. substantiva.
2. [MDA2] substantivat, ~ă a [At: MAIORESCU, CRITICE, 23 / Pl: ~ați, ~e / E: substantiva] (D. părți de vorbire care nu aparțin categoriei morfologice a substantivului) 1 Care a devenit substantiv Si: substantivizat (1). 2 Care este folosit cu valoare de substantiv Si: substantivizat (2).
3. [DLRLC] SUBSTANTIVAT, -Ă, substantivați, -te, adj. (Despre părți de vorbire) Care e întrebuințat în funcțiune de substantiv, deși aparține altei categorii gramaticale; care a devenit substantiv. Adverbul substantivat se comportă întocmai ca un substantiv.
4. [DLRM] SUBSTANTIVAT, -Ă, substantivați, -te adj. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decît substantivul) Care este întrebuințat în funcție de substantiv, care a devenit substantiv. – V. substantiva.
5. [DEX '09] SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința cu valoare de substantiv o parte de vorbire care aparține altei clase gramaticale decât substantivul; a substantiviza. – Din fr. substantiver.
6. [MDA2] substantiva [At: PHILIPPIDE, P. 175 / Pzi: ~vez / E: fr substantiver] 1 vt A face să capete valoare de substantiv. 2-3 vtr A (se) transforma în substantiv Si: a substantiviza (2-3), (îvr) a substantifica (1). 4-5 vtr A (se) întrebuința cu valoare de substantiv Si: a substantiviza (4-5), (îvr) a substantifica (2).
7. [DLRLC] SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcțiune de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decît substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decît substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv.
8. [DLRM] SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decît substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decît substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.
9. [DN] SUBSTANTIVA vb. I. tr. A folosi cu funcție de substantiv un cuvînt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver].
10. [MDN '00] SUBSTANTIVA vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver)
11. [DOOM 3] substantiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. substantivez, 3 substantivează; conj. prez. 1 sg. să substantivez, 3 să substantiveze
12. [DOOM 2] substantiva (a ~) vb., ind. prez. 3 substantivează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL