1. [DEX '09] SUBROGAȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. [Var.: subrogațiune s. f.] – Din fr. subrogation.
2. [MDA2] subrogație sf [At: HAMANGIU, C. C. 264 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat subrogatio, fr subrogation] 1 Operație juridică prin care o persoană substituie pe alta în cadrul unui raport juridic, urmând ca drepturile și obligațiile celui substituit să revină subrogatului. 2 Operație juridică prin care unui bun i se transmit calitățile juridice ale bunului pe care îl înlocuiește în cadrul unui patrimoniu sau al altei universalități juridice Si: subrogare (2).
3. [DLRLC] SUBROGAȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. – Variantă: (învechit) subrogațiune s. f.
4. [DN] SUBROGAȚIE s.f. Subrogare. [Gen. -iei, var. subrogațiune s.f. / < lat. subrogatio].
5. [MDN '00] SUBROGAȚIE s. f. subrogare. (< fr. subrogation)
6. [DEX '09] SUBROGAȚIUNE s. f. v. subrogație.
7. [MDA2] subrogațiune sf vz subrogație
8. [DN] SUBROGAȚIUNE s.f. v. subrogație.
9. [Șăineanu, ed. VI] subrogați(un)e f. substituțiune juridică: plata prin subrogațiune.
10. [Scriban] *subrogațiúne f. (lat. sub-rogatio. V. rugăcĭune). Jur. Substituțiune în dreptu altuĭa. – Și -áție și -áre.
11. [DOOM 3] !subrogație (desp. su-bro-, -ți-e) s. f., art. subrogația (desp. -ți-a), g.-d. art. subrogației; pl. subrogații, art. subrogațiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] !subrogație (su-bro-, -ți-e/sub-ro-) s. f., art. subrogația (-ți-a), g.-d. art. subrogației; pl. subrogații, art. subrogațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL