1. [DEX '09] SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.
2. [MDA2] subroga vt [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: subrog / E: fr subroger, lat subrogare] 1 (Jur; c. i. persoane) A substitui în cadrul unui raport juridic, urmând ca drepturile și obligațiile celui substituit să revină subrogatului. 2 (C. i. bunuri) A transmite calitățile juridice în cadrul unui patrimoniu ori al altei universalități juridice.
3. [DLRLC] SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. Debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului. ◊ Refl. Subchiriașul se subrogă întru totul chiriașului principal.
4. [DN] SUBROGA vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. [P.i. subrog. / < fr. subroger, cf. lat. subrogare].
5. [MDN '00] SUBROGA vb. tr., refl. (jur.) a înlocui pe cineva, a se substitui cuiva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. (< fr. subroger, lat. subrogare)
6. [Șăineanu, ed. VI] subrogà v. Jur. a se substitui: să nu se subroge în drepturile creditorului.
7. [Scriban] *subróg, a -á v. tr. (lat. súb-rogo, -rogáre. – Subrogă și subroagă, să subroge și să subroage. V. rog). Jur. Substitui, pun în loc: să nu se subroge în drepturile creditoruluĭ.
8. [DOOM 3] !subroga (a ~) (desp. su-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. subrog, 2 sg. subrogi, 3 subrogă; conj. prez. 1 sg. să subrog, 3 să subroge
9. [DOOM 2] !subroga (a ~) (su-bro-/sub-ro-) vb., ind. prez. 3 subrogă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL